Casa Memorială Alexandru Ciorănescu se află în Moroieni și a fost construită probabil în prima jumatate a anilor 1900, cu o arhitectură inspirată de bisericile românești. Casa are două etaje, iar balcoanele de pe fațada principală sunt diferite ca formă. La etajul întai balconul are forma unui arc trilobat iar la etajul doi forma unui arc în formă de acoladă.
In Moroieni a venit din Transilvania la inceputul anilor 1800, Gheorghe Cioran. Fiul sau, Ion Cioranescu, a ajuns sa fie un dascal luminat cu studii in Germania, organizator si autor de manuale scolare, inspector al Ministerului Invatamantului. Acesta va avea 9 copii si toti se vor remarca ulterior in viata, ajungand profesori, poeti, ingineri si autori de manuale, doctori in chimie, litere, medicina si drept. Acest muzeu este de fapt o colectie cu obiectele personale ale acestei familii de carturari, de la leaganul in care au crescut pana la diplome si piese de etnografie colectate de-al lungul vietii lor.
Din aceasta mare familie de invatati romani am retinut in principal numele lui Alexandru, al lui George si al Ecaterinei Cioranescu.
Despre Alexandru Cioranescu, al carui nume il poarta acest muzeu, am retinut ca a scris o lucrare despre Mihnea al III-lea, ca a creat Dictionarul etimologic al limbii romane, ca a scris despre Cristofor Columb si istoria insulelor Canare, unde este si inmormantat si unde, in Tenerife, o strada ii poarta numele.
Despre George Cioranescu am aflat ca a fost poet si jurnalist, ajungand redactor sef la Europa Libera. I-am vazut intr-o camera biroul, reportofonul masiv, o poza in care apare alaturi de presedintele Frantei si mai multe obiecte personale.
Ecaterina Cioranescu a fost o mare chimista romana, sefa a Catedrei de chimie de la Politehnica, membra a Societatii de Chimie din New York, si ea membra a Academiei Romane.
Pe un hol m-am oprit sa citesc versurile poetului roman Ovidiu, exilat la Constanta, pe unde a umblat Regina Elisabeta impreuna cu Regina Maria in cautarea urmelor lui: “ce-i vrajeste oare pe toti pamantul tarii de nu-l mai poate nimenea de-a pururea uita?”
Sunati la numerele de telefon de mai jos in cazul in care nu gasiti usa deschisa. Ghidul muzeului sta vis-à-vis. Din pacate isi exprima nemultumirea legata de faptul ca sunt putini romani care calca pragul acestui muzeu, chiar daca sunt indrumati de la pensiunile din zona… E drept ca si muzeul are nevoie de renovare si de o mai buna punere in valoare dar daca este curios din fire si un iubitor al patriei vei trece cu vederea neajunsurile si te vei bucura de informatiile descoperite.
Date de contact: 0245772213/ 0731003022/ 0729502919. Program de vizitare: luni – inchis, marti – duminica: 10:00 – 18:00 (01 martie – 31 octombrie) / 09:00 – 17.00 (01 noiembrie – 28/29 februarie).
De BISERICA JOSENI am dat intamplator cand am ajuns la portile inchise ale Muzeului de Etnografie din Pietrosita. Chiar daca era in timpul programului afisat pe usa, muzeul nu era deschis, dar panoul de pe fatada mi-a alungat dezamagirea indrumandu-ma spre apropiata biserica Joseni.
Nu am aflat de ce se numeste Joseni, biserica fiind construita in Pietrosita, o comuna ce si-a luat numele de la indeletnicirile zonei: sita (sindrila) si piatra, pietro-sita.
Preotul locuieste intr-o casa din curte, asa ca o sa fie dragut sa va deschida si sa va povesteasca istoria bisericii. Aceasta a fost ctitorita in anii 1700 de vataf-ul de plai din Pietrosita (seful plaiesilor sau granicerilor care pazeau o trecatoare) si de un negustor din Targoviste. Se pare ca negustorul avea interes ca vataful de plai sa-i permita trecerea marfii in Transilvania prin Saua Stunga astfel incat sa coboare in Moieciu.
Biserica seamana la exterior cu Manastirea Balamuci sau Biserica Stavropoleus, fiind frumos decorata cu motive florale si acolade mari ce amintesc de stilul maur.
In pridvor am gasit ca la toate bisericile vechi scenele ce infatiseaza raiul si iadul, dar si o scena cu Eva torcand in costum traditional romanesc si cu Dumnezeu la facerea lumii.
In pronaos i-am gasit pe ctitori alaturi de domnitorul Tarii Romanesti de la acea vreme, Alexandru Scarlat Ghica, iar in biserica cel mai mult mi-a placut catapeteasma de zid.
Am mai retinut despre aceasta biserica si faptul ca usa veche, datorita frumusetii sale, a fost dusa la Muzeul National de Istorie.
Am mai aflat ca pragul bisericii a fost calcat si de Nicolae Iorga, cunoscut explorator al bisericilor de pe teritoriul Romaniei, de Dimitrie Gusti, Regele Carol I si Regele Ferdinand I.
Nu stiu cati oameni mai ajung la bisericile romanesti pentru valoarea lor monumentala, sa le studieze arhitectura din care stramosii nostri s-au inspirat in constructia caselor, sa le afle istoria si sa le admire pictura. Cred cu parere de rau ca aceste lucruri nici macar nu sunt observate de contemporanii foarte credinciosi, dar sa mai fie si apreciate si sa-i inspire in constructia si amenajarea propriilor case.
In trecut acoladele, formele florale, braurile si alte ornamente ale bisericilor sau ale caselor stramosesti erau preluate in arhitectura unei case chiar si de om simplu, iar astazi totul se face drept, fara nici un fel de gust, fara nici o legatura cu mostenirea stramosilor nostri. Aceste modele au fost preluate dupa cum am vazut mai sus si de familia Cioranescu, de familia Bratienilor la Florica, de Golesti la Campulung, de Balcesti, de Minovici in Bucuresti, s.a.m.d.
Sursa: taradacilor.ro
