Aflat în comuna Bujoreni, Muzeul Satului Vâlcean își surprinde vizitatorul prin patrimoniul deosebit de vast, expus într-un cadru idilic. Între numeroasele așezări tradiționale ale muzeului se evidenţiază cula Bujoreanu, monument arhitectonic din secolul al XIX-lea, cu profunde valențe militare.

Muzeul Satului Vâlcean şi-a conturat profilul tematic încă din 1974 sub forma unui sat-muzeu, menit să reconstituie, pe o suprafaţă de opt hectare, imaginea funcţională a unei aşezări rurale tradiţionale vâlcene, cu toate instituţiile sale social-culturale. Se remarcă în mod deosebit casele cu foişor din zona etnografică Horezu (din comunele Mălăreşti, Stoeneşti, Bărbăteşti), gospodăriile specializate în viticultură, transferate din zona Drăgăşani (satele Prundeni, Olteanca), în pomicultură (comunele Alunu, Tomşani, Cernişoara) ori în creşterea animalelor din zona montană (satele Boişoara, Păscoaia-Brezoi).

Pe lângă aceste „monumente de utilitate publică” deținute de muzeu, întăresc valoarea patrimonială și culturală a instituției:o şcoala primară rurală de la începutul secolului al XX-lea, din vremea lui Spiru Haret, un han de la sfârșitul secolului al XIX-lea din satul Sălişte, comuna Mălaia, o biserică din lemn, construită la 1785 si transferată din comuna Nicolae Bălcescu. Însă cel mai reprezentativ monument este cula Bujoreanu, ridicată în secolul al XIX-lea, în jurul căreia s-a constituit Muzeul Satului Vâlcean.

Construcţie cu rol de apărare împotriva cârjalilor

Termenul de „culă” este împrumutat din limba turcă și, tradus în română, înseamnă turn. Cula de la Bujoreni a fost construită pe temelii mai vechi din zidărie de către Preda Bujoreanu, cu ajutorul lui Gherasim, monah, tot din neamul Bujorenilor, iar ridicarea ei s-a încheiat în anul 1812. A fost construită cu scopul principal de refugiu şi apărare împotriva cârjaliilor. Tâlhari turci de la sud de Dunăre, din Vidin, cârjalii au terorizat Țara Românească și în special Oltenia la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea.

Din punct de vedere arhitectonic, cula Bujoreanu apare drept o construcție cu formă de dreptunghi, ce dispune de două nivele:parter şi etaj. Se pare că la început a avut trei nivele – dar nu se cunoaște dată exactă când a fost demolat ultimul nivel. Cert este faptul că odată cu demolarea acestuia s-au refăcut şi consolidat celelalte două. Parterul are o singură încăpere cu aspect de beci şi o singură intrare directă, dispusă pe peretele de miazăzi, ce făcea legătura cu conacul aflat în apropierea. Pe fiecare perete, constructorii au prevăzut o mică fereastră, ce se aseamănă foarte mult cu meterezele unei cetăți. La etajul I se află o încăpere mai mare, din care pornea casa scării spre etajul al II-lea. Plafonul parterului este construit din grinzi de stejar înfundate cu scânduri. Plafonul etajului este făcut din boltire semicilindrică, consolidată puternic cu câte două penetraţii pe peretele de la nord şi de la sud.

Accesul în culă se făcea printr-o scară exterioară, direct la etajul I, într-un mic vestibul, din care, printr-o uşă îngustă, se pătrundea în cameră. Apoi, printr-o scară de lemn, se trecea la etajul II, acum inexistent. 

Acoperișul culei este din şiţă de brad, cândva a fost de gorun. Zidurile, construite dintr-un amestec de piatră de gârlă cu piatră de stâncă şi cărămidă, sunt bine legate, trainice şi groase de un metru. La cula din Bujoreni mai trebuie amintit faptul că ferestrele, foarte frumos arcuite în stilul „anse de panier”, servesc la iluminatul camerelor în formă de boltă. Vizibilitatea culei de la Bujoreni se întinde spre miazăzi până la Cetăţuia, iar spre răsărit, pe valea Oltului, până la schitul Fedeleşoiu.

Muzeul Satului Vâlcean

Înființat în 1969 și deschis publicului în 1974, Muzeul Satului Vâlcean este întins pe o suprafață de 8 hectare. Muzeul cuprinde 80 de construcții arhitecturale și peste 12.000 de piese ce ilustrează structura gospodăriei vâlcene, în funcţie de ocupaţiile tradiţionale: agricultură, pomicultură, viticultură, creşterea animalelor sau o serie de meşteşuguri şi tehnici populare, urmărind în acelaşi timp diversitatea si evoluţia planimetrică si volumetrică a locuinţelor.


Sursa: historia.ro

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!