Pe Marian Rădună îl știți de la Rezistența, de la FaraPenaliInFunctiiPublice, de la Nu arunca chiștoace! și mai nou, de la Cumpărături la ușa ta.
Marian Rădună și Geeks For Democracy au fost printre primii care s-au oferit să ajute într-o perioadă complicată, în care panica scoate cel mai repede la iveală grija de sine și egoismul. Între timp au apărut și afișele campaniei AjutăNuAștepta.
Am discutat ieri cu Marian Rădună și am încercat să aflăm cum își ia măsurile de siguranță, astfel încât să nu ajute la răspândirea virusului, să își protejeze soția și copiii și de ce alege să se expună contaminării pentru a-și ajuta semenii care au nevoie de sprijin.
De ce acest mesaj, această campanie, Cumpărături la tine acasă?
Marian Rădună: Pentru că fiecare gest contează. Mă gândesc că în acest fel dăm o mână de ajutor și autorităților, iar în acest mod îi protejăm pe niște oameni vulnerabili.
Cum te protejezi tu?
Marian Rădună: Hai să-ți dau un exemplu: am fost ieri și am cumpărat pentru mine ce aveam nevoie și am luat și un kit cu de toate: zahăr, ulei, făină, mălai, apă, pâine. În magazin am intrat cu mască și mănuși, fiindcă nu sun dezinfectate cărucioarele (am văzut că doar un lanț de magazine a reușit să facă acest lucru).
Am plătit cu telefonul la casă, iar când ajung la oameni, sunt la fel echipat, cu mănuși și mască, las sacoșele la ușă, mă retrag la câțiva metri distanță și aștept să iasă vecinul sau vecina să preia cumpărăturile.
Aseară am ajuns la o vecină care se află în autoizolare după câteva zile de vacanță în Malta și are anevoie de vitamina C și de câteva lămâi. I le-am cumpărat, le-am lăsat la ușă, m-am îndepărtat la vreo 4-5 metri spre ușa liftului, femeia a ieșit, mi-a lăsat banii, pe care i-am luat într-o pungă, fără să pun mâna pe ei.
Am ajuns acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să scap de mănuși și de mască, le-am pus într-o pungă și le-am aruncat. Apoi mă spăl pe mâini și mă schimb de haine.
Nu te temi?
Marian Rădună: Sincer, mă gândeam la asta aseară. Am și eu doi copii, un băiat și o fată de 13 și 8 ani, soția mea este puțin răcită și mi-a apărut gândul ăsta: „Cum ar fi să aduc chiar eu microbul în casă?”. Dar adevărul este că se poate întâmpla oricum. Important este ca eu să nu fiu purtător și să le dau și altora. Purtând masca și mănușile, evit contactul cu oamenii, mă protejez pe mine și-i protejez și pe ceilalți.
Te coordonezi în vreun fel cu autoritățile?
Marian Rădună: Aș vrea să mă coordonez cu IGPR-ul. Am făcut un flyer când a început să se ducă vestea și din ce în ce mai mulți oameni să vrea să se implice. S-au alăturat foarte mulți prieteni din Sibiu, apoi Cluj, Timișoara și mai nou din Buzău, am primit mesaje și din București.
Eugen Erhan, prietenul meu, a făcut un flyer, pe care putem să îl lăsăm vecinilor și să ne recomandăm cu nume și număr de telefon. Le dăm și câteva instrucțiuni și le spunem că putem să le facem noi cumpărăturile, fără niciun ban, cu excepția sumelor pentru produse.
În plus, vrem să facem un ghid prin care să dăm mai departe mesajul de sincronizare cu instrucțiunile autorităților.
Ce faceți dacă este nevoie de voi și în alte sectoare?
Marian Rădună: Am făcut o pagină de Facebook care ar trebui să centralizeze cererile oamenilor, pe de o parte, și ofertele voluntarilor, pe de altă parte.
Nu știu dacă putem să facem un call center, fiindcă, de pildă eu sunt la job, acum, până la 17.00. Ar putea cineva care lucrează de acasă să preia astfel de cereri telefonice, dar deocamdată nu ne-am organizat în acest sens.
Ideal ar fi ca fiecare tânăr dintr-un bloc să-și identifice vecinii care au nevoie și să acționeze.
Ce a avut de zis soția ta?
Marian Rădună: Tot ce am făcut în viața civică am făcut pentru că ea m-a susținut, în sensul că am știut că ea are grijă de copii acasă și totul e în regulă acolo. Ea știe că din asta mă alimentez, din momentul în care dau drumul unui proiect.
Aseară, am ajuns acasă de la muncă, m-am spălat și am plecat „pe teren”, să bat din ușă-n ușă și să identific vecinii care aveau nevoie de noi. Iar tot ce mi-a zis soția mea a fost: „ai grijă!”
Știe că eu nu o fac nici pentru bani, nici pentru imagine. Așa că mă susține fără rețineri. Tot ce vreau este ca noi să atragem atenția, frumos, constructiv și sunt convins că modelul va fi dat mai departe. Așa cum s-a întâmplat și cu campania chiștoacelor.
Principiul după care mă ghidez este că dacă identifici nevoia, nu trebuie să stai deoparte. Te implici, nu doar spui că e nevoie de implicare.
Cum ai ales tu aceste proiecte? Din exterior, par a fi misiunile unui haiduc civic, ale unui om care vrea să schimbe lumea în care se află.
Marian Rădună: Undeva în 2015 eram doar cetățeanul care se ducea la vot, care își curăța locul de parcare de zăpadă, care curăța scările blocului la 6.00 dimineața, când nimeni nu se trezise încă, pe scurt făceam niște lucruri normale.
Dar tragedia de la Colectiv mi-a deschis ochii și atunci am putut realiza cât de neputincioși suntem noi și cât de singuri suntem.
A venit apoi OUG 13 care m-a scos în stradă cu indignare, de data asta. Apoi m-am implicat și în acțiunile Cristinei Hurdubaia, Copacul cu haine, apoi campania Nu arunca chiștoace! Și așa mai departe.
Efectele ajungi să le vezi mai repede decât ai crede. Eram zilele trecute în mașină, iar în fața mea, la semafor, o tipă fuma și arunca scrumul pe geam. Nu sunt de acord cu asta, dar să zicem că scrumul este benign.
Termină țigara, o frământă puțin între degete, o stinge, trage mâna în mașină și o aruncă probabil în scrumiera din interior. Atunci am înțeles că ce facem noi, oricât de greu de „măsurat” ar părea, are impact.
De ce faci tu toate astea?
Marian Rădună: Ți-am spus mai devreme: am realizat ce cumplit este să te simți singur și neputincios. Când ai avut o problemă medicală, de câte ori te-ai simțit singură? De câte ori nu ai avut o problemă cu copilul, iar din oamenii mulți, din toată bula asta a noastră, să nu te poată ajuta nimeni?
Deci tu ești omul care e „acolo” când este nevoie de tine?
Marian Rădună: Aș vrea să pot face asta sau să știu că există cât mai mulți oameni care cred la fel ca și mine și sunt prezenți pentru cei care se simt singuri și au nevoie de ajutor.
Când te-ai simțit tu așa singur?
Marian Rădună: În liceu, prin clasa a XII-a. Cred că am trecut printr-o formă de depresie atunci. Poate eram și îndrăgostit, nu mai știu (râde) Dar nu mi-era bine atunci.
Dar și mai târziu s-a întâmplat. A fost un moment, și nu a trecut mult de atunci, când eram Project Manager, din partea Rezistența pentru #FărăPenaliInFuncțiiPublice. Au fost niște săptămâni, la început, când alergam singur. Doar eu, în stânga și-n dreapta cât puteam. Atunci m-am simțit singur. Apoi până au ieșit actorii și lucrurile s-au schimbat.
Deci dacă mă întrebi, ținta mea este să adun cât mai mulți oameni pentru o cauză.
Unde lucrezi tu?
Marian Rădună: Sunt manager de operațiuni la o multinațională de logistică. Procesăm comenzi, de pildă ne ocupăm de transportul legumelor și fructelor din marile magazine.
Abilitățile tale de la job seamănă cu cele din proiectele tale.
Marian Rădună: Cumva da. În plus, noi nu trăim rupți de lume aici, la job.
De câteva săptămâni, ne-am concentrat pe a găsi soluții să ne protejăm oamenii de acest Coronavirus. Să limitezi operațiunile nu este o soluție, dar putem spori măsurile de siguranță.
Cum poți face asta?
Marian Rădună: De pildă am separat microbuzele care aduc oamenii la muncă, chiar dacă înseamnă costuri suplimentare. Dar nu se mai uită nimeni la bani acum, contează să avem oameni sănătoși, în picioare.
Am format echipe din cât mai puțini oameni posibil, am implementat schimburile fixe, dacă se întâmplă ca unul să fie afectat de virus, știi că izolezi un singur schimb, o singură echipă, deci impactul este mai mic, mai ușor de gestionat.
Mă gândesc la ce spuneai mai devreme despre a te simți singur și îmi amintesc de un mesaj pe care l-ai lăsat pe pagina ta despre anul 2019 care ți-a adus și agonie, și extaz, când oameni dragi ție s-au îmbolnăvit și s-au recuperat.
Marian Rădună: Da. La începutul anului trecut, când eram cu fiică-mea la schi, m-a sunat mama și mi-a spus că stomatologul văzuse o formațiune nefirească și îi recomanda să facă niște investigații.
Am fost cu ea, la Facultatea de Stomatologie, am stat la ușă, fără niciun fel de dificultate. Totul a mers foarte bine. În două săptămâni a fost operată, au găsit celule maligne, am luat și de la Viena o confirmare, operația a reușit și mama a intrat la radioterapie.
După mama, a venit diagnosticul prietenului meu din Rezistența, Andi Cârlan, apoi Horațiu, un prieten pe care l-am cunoscut la protestele din Piața Victoriei. Și Slavă Domnului!, toți trei au analizele bune, după ce s-au tratat aici, în România.
În toate aceste momente te-ai mai simțit singur?
Marian Rădună: Nu, iar pentru asta a contat: faptul că există oameni care știu procedurile, cum este Silvia Coman, de la Navimed, faptul că știe oameni, proceduri și te ghidează exact cum trebuie, mai ales în situația în care fiecare secundă contează.
Apoi, pentru Andi Cârlan, noi am strâns 80.000 de euro în 4 zile, iar pentru Horațiu vreo 30.000 de euro. Andi nici nu a știut că am făcut apelul pentru el.
Deci nu m-am simțit singur. Și de fapt ăsta este mesajul, dacă eu nu mă simt singur, tu de ce te-ai simți? Lasă-mă să te ajut!
Nu vreau să bravez, dar știu că dacă fac un lucru trebuie să-l fac bine!
Înțeleg. Este ingrat rolul tău: pe de o parte nu vrei să bravezi și e ușor de intuit de ce, dar pe de altă parte trebuie să faci publice toate aceste gesturi, fiindcă numai așa se răspândește bunul exemplu.
Marian Rădună: După interviul de la Libertatea s-au alăturat foarte mulți voluntari acțiunii. Au vorbit apoi și băieții de la Rock Fm, de la Europa Fm. Important este că au vorbit despre acțiune, nu vreau să spună nimeni despre mine, ci despre ce se poate face, așa încât să fie cât mai mulți beneficiari acoperiți.
Nu am descoperit eu apa caldă, au făcut-o motocicliștii sau băieții din off-road înaintea mea. Important este să ne mobilizăm noi tinerii, cei mai puțin susceptibili de îmbolnăvire și să ajutăm acești oameni.
Uite ce scrie pe pagina ta cineva: un comentariu legat de cuvintele unui medic invitat la Morning Glory, care spunea că este de nedorit și de neîncurajat ce faceți voi, fiindcă așa sporiți riscul de contaminare.
Marian Rădună: Eu nu pun la îndoială ce spune medicul. Dar mă întreb: dacă eu fac pașii așa cum ți-am povestit nu e mai bine decât să iasă un om contaminat, să coboare cu liftul, unde ulterior intri tu cu copiii tăi, ia autobuzul, intră în magazin, atinge toate obiectele și riscul să de a-l da și altora crește? Eu îi las sacoșa la ușă, după ce am venit cu mască și mănuși, am luat banii și i-am pus într-o pungă și am plecat.
Nu știu, nu vreau să intru în polemică cu domnul doctor, poate are mai multe informații. Dar, din punctul meu de vedere, după ce am analizat și riscurile (așa cum m-am gândit și la flyere fiindcă nu aș vrea să încurajăm ideea de a deschide ușa tuturor străinilor, impostori, tâlhari sau binevoitori) cred că prin ce fac și cum o fac nu am pus pe nimeni în pericol: port mănuși, pe care le dezinfectez, mască și iau toate măsurile să nu iau contact cu cei din izolare.
Sursa: life.ro
