La 40 de zile de la Învierea Domnului, creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Mântuitorului Iisus la ceruri, un importamt eveniment din viaţa sa pământeană.  În acea zi, Iisus cel Înviat li s-a arătat din nou „ în trup”ucenicilor şi Maicii Sale.

În tradiţia populară, marele praznic pentru Înălţarea Domnului aminteşte de ziua când Iisus s-a urcat la ceruri şi este împodobit cu numeroase obiceiuri strămoşeşti, respectate în popor de sute şi sute de ani.

Înălţarea Domnului: Iisus cel Înviat i-a condus pe ucenici la Muntele Măslinilor

La 40 de zile de la Înviere, Iisus S-a arătat Apostolilor Săi. I-a luat pe toţi în afara Ierusalimului, I-a condus pe Muntele Măslinilor şi Le-a spus că vor fi „îmbrăcaţi cu putere de Sus”. Cu acest prilej, Iisus  a anticipat, cu 10 zile înainte, Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt asupra ucenicilor.

Mai mult, în cele 40 de zile de la Înviere, potrivit Evangheliei lui Luca ( 24, 42) Iisus le-a dat ucenicilor ultimele învăţături, a mâncat alături de ei „o bucată de peşte fript şi o bucăţică dintr-un fagure de miere” şi a dorit să-i convingă că nu s-au întâlnit cu o nălucă. Tot atunci Iisus i-a asigurat pe apostoli că va fi mereu alături de ei şi de toţi cei botezaţi în religia creştină, chiar dacă misiunea lui pe pământ se încheie.

Mai mult, Iisus le-a spus ucenicilor cât de important va fi rolul lor în răspândirea credinţei creştine şi I-a îndemnat să meargă în toate colţurile lumii şi să propovăduiască.

În relatările religioase, care descriu ultimele clipe petrecute de Iisus în compania ucenicilor, Evanghelistul Luca spune :”Şi i-a dus afară până spre Bretania, şi ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, s-a îndepărtat de ei şi s-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu mare bucurie”.

În  ziua praznicului, creştinii se salută  cu urarea „Hristos s-a înălţat” şi se răspunde cu „Adevărat s-a înălţat!”

Înălţarea Domnului: tradiţii pentru spor şi sănătate

În tradiţia populară, marele praznic aminteşte de ziua când Iisus s-a urcat la ceruri şi este împodobit cu numeroase obiceiuri strămoşeşti, respectate în popor de sute şi sute de ani.

În popor, sărbătoarea este cunoscută sub denumirea de Ispas, un cuvânt de provenienţă latină (Spasiteli), care în traducere înseamnă  (Mântuitorul).

Înălţarea Domnului: cine a fost Ispas

Legenda spune că Ispas a fost un martor ocular la Înălţarea Domnului, alături de Apostoli. El era un om bun şi vesel şi, de aceea, la praznicul Înălţării Domnului este bine ca oamenii să-i urmeze exemplul: să fie bine dispuşi, să evite supărările şi să nu-şi facă necazuri unul altuia.

Înălţarea Domnului: Ispasul este sărbătoarea reconcilierii

Totodată, sărbătoarea Înălţării este o zi de împăcare, de reconciliere cu rudele şi prietenii în comunitatea în care au domnit resentimentele. În familia care respectă aceste tradiţii va domina veselia, iar necazurile şi ghinioanele se vor îndepărta de gospodăria respectivă.

De la Paşte şi până la Înălţarea Domnului, cerurile sunt deschise, iar sufletele persoanelor care trec la viaţa veşnică în acestă zi ajung direct în rai, fără să mai treacă prin temuta judecată de apoi.

Înălţarea Domnului: ritualuri pentru sporul casei

În ajunul sărbătorii Înălţarea Domnului se adună flori de alun

În unele localităţi din Transilvania şi din Argeş, fetele şi flăcăii  merg noaptea, în ajunul sărbătorii Înălţării Domnului în alunişuri,  să culeagă  flori de alun, care înfloresc şi se scutură în zorii aceleiaşi zile. Se spune că aceste flori au puteri magice şi trebuie  păstrate alături de busuiocul sfinţit la Bobotează. Împlinirea acestui ritual aduce sporul în gospodărie, menţine armonia şi dragostea în familiile care păstrează aceste obiceiuri.

De Înălţarea Domnului se împart căniţe cu păsat fiert în lapte

Pentru sporul casei, în numeroase zone din ţară gospodinele  prepară păsat fiert în lapte dulce. Păsatul este mălaiul măcinat mai mare care se fierbe în apă, cu puţină sare şi cu vanilie. După de a fiert, se adaugă lapte şi preparatul este lăsat să mai clocotească circa trei minute. Când se mai răceşte, păsatul fiert în lapte,  specific praznicului, se toarnă în căniţe, care se împart copiilor şi săracilor.

Ce se face la Înălţarea Domnului pentru înmulţirea nucilor şi a viţeilor

Un obicei cu efecte benefice asupra sporului la recolta de nuci şi la înmulţirea viţeilor se păstrează în multe zone ale ţării. Gospodarii taie fire de păr din vârful cozii vitelor din gospodărie şi le îngroapă într-un furnicar, rostind urarea : “Să dea Dumnezeu să fie atâtea nuci şi viţei, câte furnici există în acest furnicar!”

Înălţarea Domnului: până la Ispas se finalizează semănăturile

Semănăturile trebuie să se încheie până în ziua de Ispas. În gospodăriile unde nu se respectă obiceiul şi se mai seamănă şi după ziua de Ispas, culturile respective nu vor da roade.

Înălţarea Domnului, întâmpinată cu ouă roşii şi preparate tradiţionale

La Înălţare, este ultima zi din an când se vopsesc ouă roşii, ca şi la Paşte, şi se sfinţesc la biserică. La sfârşitul slujbei, se împart săracilor pachete cu preparate specifice praznicului: ouă, pască, plăcinte, pâine, ceapă verde şi rachiu.

De Înălţarea Domnului, salutul credincioşilor este: „Hristos s-a înălţat!”

În această zi, salutul credincioşilor este:  „Hristos s-a înalţat!” , iar răspunsul este „Adevărat s-a înălţat!”.

Înălţarea Domnului: pentru sănătate se poartă frunze de nuc la brâu

În numeroase localităţi din Muntenia, bărbaţii păstrează tradiţia şi  poartă frunze de nuc la brâu, pentru a nu  avea dureri de spate. Mai mult, se respectă această tradiţie pentru că şi Iisus a purtat un mănunchi de frunze la brâu în ziua Înălţării Sale la cer.

Înălţarea Domnului: se organizează Moşii de Ispas

În multe zone geografice din ţară se organizează Moşii de Ispas. De aceea, în ziua praznicului se fac pomeniri la biserică pentru rudele decedate.

Totodată, atât mormintele rudelor, cât şi mormintele părăsite din cimitirele oricărei comunităţi se împodobesc cu frunze de paltin, pentru ca cei răposaţi să se odihnească în pace şi să alunge strigoii din acele cimitire.

Înălţarea Domnului: se dau ofrande săracilor

Se respectă tradiţia ofrandelor şi femeile care au în familie rude decedate dăruiesc săracilor ofrande : pâine caldă, ceapă verde, brânză şi rachiu pentru sufletele acestora. Tradiţia spune că, în această zi, cerurile sunt deschise, iar sufletele morţilor, care au venit în ziua de Paşti la casele unde au trăit o viaţă întreagă, se înalţă din nou la cer. Alimentele date de pomană reprezintă merindele necesare pentru călătoria de întoarcere la ceruri.

Înălţarea Domnului: se împodobesc ferestrele cu frunze de leuştean

În tradiţia populară, gospodarii trebuie să împodobească ferestrele casei cu frunze de leuştean, o plantă cu rol protector împotriva pagubei şi a bolilor pe parcursul anului.

Înălţarea Domnului: se culeg plantele medicinale cu puteri tămăduitoare

Tot în această zi, pentru farmacia casei, se culeg  florile, frunzele şi ramurile unor plante apotropice ( protectoare). Se crede că paltinul, nucul, alunul şi leuşteanul au puteri vindecătoare, dacă sunt culese în ziua marelui praznic.

De Înălţarea Domnului: se respectă obiceiurile legate de prosperitate  

Ritualul cu leuştean păstrează sporul banilor

Mai ales în mediul rural, se practică ritualul leuşteanului. Această datină îi apără pe gospodari şi animalele lor de tracţiune de efectele vrăjilor şi de spiritele rele. Gospodina casei atinge cu o legătură de leuştean (asemănătoare sorcovei) pe fiecare membru al familiei şi fiecare animal în parte, urându-le să fie apărate de orice rău. Se spune că de-a lungul timpului, ritualul a avut efecte spectaculoase. În gospodăria respectivă a fost alungată boala, paguba şi s-a păstrat sporul laptelui şi al banilor.

Vitele se ating cu frunze de leuştean

Tot în tradiţia populară, în ziua slăvitului praznic există obiceiul ca vitele să  fie atinse pe spate cu foi de leuştean ca să se îngraşe şi să fie sănătoase.

Ce nu trebuie să faceţi la Înălţarea Domnului

Să nu ne certăm în ziua praznicului de Înălţarea Domnului

Nu trebuie să ne certăm cu nimeni în ziua praznicului şi nu trebuie să încurajăm resentimentele. Dacă respectăm această datină, moştenită din moşi-strămoşi, duşmanii nu vor avea putere asupra noastră şi vom fi mai sănătoşi tot anul.

La Înălţarea Domnului, nu înstrăinăm nici un obiect din gospodărie

Pentru vigoarea fizică şi spirituală a membrilor familiei, pentru ca paguba să ocolească o gospodărie, în această zi nu se înstrăinează nici un obiect din casă şi nu se împrumută bani.

Înălţarea Domnului: nu se împrumută, mai ales, sare şi chibrituri

Există o superstiţie adânc înrădăcinată în memoria românilor: în ziua de Ispas nu este bine să dăm cu împrumut , orice ar fi,  sare şi chibrituri.

Nu se dau cu împrumut chibrituri (surse de foc), pentru că, tot anul, gospodarul care încalcă tradiţia va avea numai pagubă în casă, va fi hulit în comunitatea în care trăieşte şi toată familia va avea numai necazuri. Toate rudele vor avea inima rea ca focul.

Aceeaşi interdicţie se referă la  sare. Nu se dî sare din casă  pentru că vacile din gospodăria respectivă nu vor avea lapte gras pentru smântână.

Înălţarea Domnului: Paştele Cailor

De-a lungul timpului, sintagma „la Paştele Cailor” a păstrat un sens peiorativ, semnificând o dată care, de fapt, nu există în calendar (a împlini până la Paştele Cailor, adică niciodată). În realitate, Paştele Cailor se sărbătoreşte în ziua de Înălţare a Domnului.
Legenda populară despre Paştele Cailor

Potrivit unei legende populare, la naşterea lui Iisus, în grajdurile lui Crăciun, unde a fost găzduită Maica Domnului când L-a  născut pe Iisus, boii au fost blânzi şi liniştitţi, dar caii au fost foarte zgomotoşi. Atunci Maica Domnului a zis ca acei cai să nu fie satui decât o dată pe an, timp de un ceas, în joia din săptămâna a şasea după Paşti, căreia i s-a spus şi „Paştele Cailor”.

Despre slăvitul eveniment religios, părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Capitală ne spune: „Înălţarea Mântuitorului Hristos este începutul universalităţii creştine. Prin Înălţare, Iisus i-a trimis pe ucenicii Săi să propovăduiască Cuvântul Evanghelic (cel Bun), potrivit citatului din Evanghelia după Matei (26-28): „Mergând, învăţaţi toate neamurile, până la marginile pământului, botezîndu-le în numele Tatălui şi al  Fiului şi al Sfântului Duh”. Amin. Prin Înălţarea Sa, Hristos ne arată calea. Să începem a dezlipi inimile noastre de la pământ, unde nu avem cetate  statornică. Să urmăm această cale cât mai avem vreme şi să luptăm cu tărie pentru acele locuri sfinte şi binecuvântate, ce ne-au fost făgăduite de Domnul Iisus  în timpul şederii Sale pe pământ”.

Sursa: click.ro