La 27 septembrie 1909 a avut loc inaugurarea oficială a portului Constanţa, primele amenajări datează din anii 1857-1860; finalizarea lucrărilor a fost condusă de inginerul Anghel Saligny.
Istoria zbuciumată a Portului Constanţa este strâns legată de cea a oraşului cu acelaşi nume. Deşi prima atestare documentară a Constanţei este târzie (sec. II d.Hr.) – anticul Tomis se descoperă, prin mărturii arheologice, încă din sec. VI i.d. Hr. Oraşul – port a fost organizat iniţial ca un centru de schimb între comercianţii greci şi populaţiile băştinaşe. Tomisul va adopta, cu timpul, toate caracteristicile evolutive ale unui polis grecesc. Influenţa greacă se menţine până în secolul I i.d.Hr., când teritoriul situat între Dunăre şi Marea Neagră intră sub stăpânire romană. Primii ani ai guvernării romane au fost consemnaţi de poetul Ovidius, exilat la Tomis.
Portul cunoaşte o viaţă economică prosperă în secolele următoare, iar oraşul preia numele împăratului Constantin. Schimburile comerciale se desfăşoară cu precădere în „Edificiul roman cu mozaic”, admirabila construcţie situată între faleza oraşului şi instalaţiile portuare. În perioada bizantină, evoluţia portului Tomis va fi marcată de numeroasele invazii ale popoarelor migratoare. Comerţul este în scădere, negustorii caută alte pieţe, dar portul nu este dat uitării, el fiind înregistrat, în continuare, în portulanele şi hărţile veneţiene sau genoveze. De altfel, portul şi alte construcţii aferente vor păstra multă vreme denumirea de „genovez”, în amintirea negustorilor şi navigatorilor proveniţi din acest oraş italian. După o scurtă perioadă de stăpânire românească, teritoriul dobrogean este ocupat de armatele Imperiului Otoman. Cronicarii turci, călătorii europeni sau din Imperiu vor menţiona activitatea portului Kustendge, care va contribui la creşterea comerţului zonal. În 1857, autorităţile turce concesionează construirea portului Constanţa şi a căii ferate Cernavodă-Constanţa companiei engleze „Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd.” Portul Constanţa beneficiază de amenajări şi dotări relativ moderne.
Carol I: Portul Constanţa „va deveni unul din cele mai însemnate ale Orientului”
După Războiul de Independenţă, în anul 1878, Dobrogea revine României şi, odată cu aceasta, apar primele preocupări pentru construirea unui port care urma să fructifice poziţia strategică a Constanţei şi avântul economic înregistrat de tânărul stat. În opinia Regelui Carol I, portul Constanţa „va deveni unul din cele mai însemnate ale Orientului şi un izvor de bogăţie pentru ţara întreagă”.
Nu fără greutate, Regele a convins politicienii de valoarea inestimabilă a proiectului. În aceste condiţii, statul român a răscumpărat instalaţiile portuare de la compania engleză, a contactat specialişti străini pentru întocmirea unor proiecte de lărgire a portului şi a investit în construirea monumentalului pod de la Cernavodă. La 16 octombrie 1896 a avut loc inaugurarea oficială a lucrărilor de construcţie şi modernizare a portului Constanţa.
În piatra de temelie a fost depus, de către Regele Carol I, documentul care consfinţea „întemeierea unui port la ţărmurile vechiului Pont Euxin, unde, din veacurile cele mai îndepărtate, comerţul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte de vechea dominaţie a strămoşilor noştri şi unde s-a sfârşit poetul Ovidiu
Lucrările de construcţie, începute de I.B. Cantacuzino şi continuate de Anghel Saligny
Lucrările de construcţie au început după proiectul inginerului I.B. Cantacuzino şi au fost continuate cu modificările propuse de alţi doi ingineri români de excepţie: Gheorghe Duca şi Anghel Saligny.
În anul 1899, conducerea lucrărilor portuare a fost preluată de Saligny, constructorul podului de la Cernavodă. Până în 1909, când a fost inaugurat oficial portul Constanţa, s-au efectuat lucrări de dragaj, au fost ridicate digul de larg, cel de intrare, cel de sud şi cheurile, au fost construite şase bazine, rezervoarele de petrol şi, nu în ultimul rând, silozurile.
Pornind de la aceste dotări, portul Constanţa a operat în 1911 peste 1,4 milioane tone mărfuri.
În perioada interbelică se adaugă platformei portuare noi elemente de infrastructură, precum uscătoria de porumb, clădirea administraţiei portuare, bursa, docul plutitor, iar traficul atinge 6,2 milioane tone în 1937, cifră care situa Constanţa între primele porturi europene.
În actul comemorativ din 1909 se exprima „nădejdea că Dumnezeu va hărăzi României linişte şi îmbelşugare, ca să putem isprăvi cât mai curând portul întreg, menit să slujească la propăşirea economică a scumpei noastre patrii”. Din nefericire, Constanţa şi ţara întreagă aveau să sufere distrugerile provocate de doua războaie mondiale, de ocupaţia sovietică şi de regimul dictatorial comunist. Începând cu 1967 s-au demarat lucrările de extindere a portului către sud. Un rol important pentru dezvoltarea portului l-a avut construirea Canalului Dunăre – Marea Neagră, care a fost inaugurat în anul 1984. Pe parcursul a două decenii, portul Constanţa a atins dimensiuni impresionante, însumând o suprafaţă de peste 3900 ha. Vârful de trafic a fost înregistrat în anul 1988, când au fost operate 62,3 milioane tone mărfuri.
Sursa: descopera.ro
