Trebuie în primul rând să prezentăm varianta populară a poveştii. În perioada 20-21 august 1968, o coaliţie militară formată din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria şi Bulgaria a invadat Cehoslovacia. Forţele folosite în intervenţie au fost impresionante: peste 5.000 de tancuri şi peste 200.000 de soldaţi.
URSS-ul voia să se asigure că nici o ţară din blocul comunist nu va încerca să folosească un sistem multipartit, aceasta reprezentând cel mai mare pericol pentru dominaţia comunistă din acea perioadă.
România a criticat vehement intervenţia armată din Cehoslovacia, atrăgând atenţia asupra autodeterminării fiecărui stat. Două zvonuri circulă din anii aceia, strâns legate între ele. Aparent nu doar Cehoslovacia ar fost ţinta unei invazii, ci şi România. Prin urmare, la încercarea de intrare pe teritoriul românesc a tancurilor sovietice, România a scos de la naftalină o “armă secretă”, numită ulterior laserul lui Coandă.
Nu se cunosc detalii precise ale acestei poveşti, fiind transmisă, ca telefonul fără fir, de la o generaţie la alta.
La graniţa României (nu se cunoaşte exact locul) şi-ar fi făcut apariţia o garnitură de tren, compusă din 21 de vagoane, asemănătoare celei capturate de români în 1919, în Ungaria, obuzierul Skoda (garnitura blindată poate fi admirată la Muzeul Militar din Bucureşti).
Unul dintre vagoane era ocupat de o armă ciudată, celelalte având rol de alimentare. Laserul a distrus câteva tancuri, dar nu prin tăiere, cum şi-ar putea închipui oamenii, ci prin încingerea până la explozie. Adevărat sau nu, România nu a fost însă invadată de tancurile ruseşti.
Mitul cu “laserul lui Coandă” a fost probabil întărit şi de faptul că renumitul inventator s-a întors să lucreze, în România, în primii ani ai regimului Ceauşescu, fiind directorul Institutul pentru Creatie Stiintifica si Tehnica (INCREST) din 1969.
Din punct de vedere strict istoric, folosirea unei asemenea arme sau chiar şi construirea ei nu şi-ar fi avut rostul, forţele comuniste fiind impresionante, după cum s-a văzut în situaţia “Primăverii de la Praga”. Aşa cum a explicat însă pentru REALITATEA.NET istoricul militar, locotenent-colonel Dumitru Cristian, adevăratele intenţii ale ruşilor nu vor putea fi cunoscute până când nu se vor desecretiza arhivele din acea perioadă.
Nu există documente istorice care să ateste că URSS-ul ar fi vrut să intre în România, deranjat probabil de atitudinea uşor rebelă a lui Nicolae Ceauşescu.
Pe de altă parte, mitul “laserului” nu se potriveşte cu orientarea ştiinţifică a lui Henri Coandă. Potrivit inginerului Adrian Drăghici care a lucrat cu Henri Coandă la INCREST, în perioada în care acesta era director, celebrul inventator ar fi avut alte preocupări, îndreptate în general către mecanica fluidelor şi mai puţin către alte ramuri ale fizicii.
Mai mult, inginerul Drăghici a povestit pentru REALITATEA.NET o anecdotă despre laserul de la INCREST. În acea perioadă, studenţii foarte buni erau absorbiţi de institut. Unui absolvent de fizică i s-a propus să vină să lucreze la INCREST, dar acesta spus că vine doar dacă va avea ocazia să lucreze cu un laser. După mai multe luni de lucru în care i s-a arătat doar uşa în spatele căreia ar fi laboratorul în care se afla mult râvnitul laser, acesta a descoperit că era de fapt camera de depozitare folosită de personalul responsabil cu igiena şi curăţenia. Laserul nu a existat niciodată.
Nu există dovezi care să ateste o intervenţie a ruşilor în România şi cu atât mai puţin folosirea unei arme atât de extraordinare împotriva unui advesar mult mai puternic. O altă ipoteză, mult mai credibilă, este că aceea că serviciile de informaţii au răspândit acest zvon pentru a linişti populaţia cu privire la capabilităţile de apărare a României, în acea perioadă instabilă. Deşi este foarte probabil că România nu are o “armă secretă”, ne va plăcea în continuare să credem că avem un as în mânecă, o invenţie a unui român care se află printre cei mai importanţi inventatori ai lumii din epoca contemporană.
Articol relatat de portalul REALITATEA.NET
