Îi învaţă pe copiii englezi să scrie cu ajutorul eroilor din basmele românilor. Lecţia de viaţă oferită de învăţătoarea Adina Tulbure, care a cucerit Anglia cu zâne, prinţese şi balauri.

Zânele, balaurii din basmele româneşti şi fulgii de nea au devenit material didactic la o şcoală din Anglia, acolo unde o învăţătoare din Constanţa îi învaţă pe copii să scrie şi să citească.

Adina Tulbure, de 40 de ani, învăţătoarea din Constanţa care a inventat Abecedarul multimedia, un soft care asociază literele cu sunetele şi imaginile, a luat-o de la capăt în urmă cu un an, când a plecat în Marea Britanie. Pe 10 februarie 2014, casa în care locuia i-a ars până la temelii. „Ţara mea era prea săracă pentru a ajuta oamenii în astfel de situaţii, aşa că am vândut tot ce mai avea şi am plecat“. A cerut ajutor unei prietene, Anne Collins, care fusese învăţătoare 35 de ani în Anglia, şi pe care o cunoscuse la Negru Vodă, acolo unde a derulat un proiect de terapie prin artă.

Ia-ţi şi toate visele cu tine

Soţul ei, Aramis, plecase cu o lună înainte în Anglia pentru a găsi o casă de închiriat şi un loc de muncă. Iniţial, a cerut ajutor unei prietene, Anne Collins, care fusese învăţătoare 35 de ani în Anglia, şi pe care o cunoscuse la Negru Vodă, acolo unde a derulat un proiect de terapie prin artă.

Apoi, a luat drumul străinătăţii şi ea cu copiii: Ramon de 12 ani şi Bogdan de 8 ani. „Ai luat totul? Nu ai uitat nimic? Ia-ţi şi toate visele, aici se vor împlini“, i-a transmis soţul, deja cucerit de noua ţară.

Plecase în buzunar cu 3.000 de euro, dar banii s-au volatizat în mai puţin de o lună. „La început nu ştiam unde să ne facem piaţa cât mai ieftin, nici ce opţiuni aveam la transportul în comun, nici care sunt cheltuielile cu taxele şi impozitele în Anglia“, povesteşte Adina Tulbure.

„Plec fără a pleca, rămân fără a rămâne. Bagaje, apoi un gol în stomac. Mergem la tati, spun copiii. Acasă…. unde e acasă? După 20 de ani un nou început…“, asta simţea Adina Tulbure atunci când a plecat din România, în urmă cu un an.

În prezent familia ei locuieşte cu chirie într-o casă din Bolton, în apropiere de Manchester, iar chiria, spune ea, e mai mică decât ar fi dat în Constanţa. Nu i-a fost uşor. „Aici, în Anglia, nu mi-au folosit diplomele, CV-ul, recomandările pentru a supravieţui, ci lecţiile de voinţă şi curaj pe care mi le-a dat tata toată viaţa şi engleza învţată de la mama“, mărturiseşte Adina Tulbure.

La început, nu a avut timp să-şi caute prea mult de muncă în domeniu şi s-a angajat la o pizzerie. „În secţie era frig. Eram singura româncă printre toate celelalte naţionalităţi. Nu fusesem niciodată într-o fabrică, însă citisem multe despre experienţele celor deportaţi la muncă silnică de către comunişti şi m-am rugat cu gândul la ei. Am folosit acel timp pentru a mă relaza şi pentru a mă vindeca de orice spaimă“, spune ea despre experienţa trăită.

Vinerea era liberă şi avea timp să-şi caute de muncă în domeniul ei. Vestea bună a primit-o chiar de Bobotează. A obţinut un contract de două luni la la o şcoală primară din Wigan. Ea trebuia să înveţe să citească 5-6 copii care se descurcau mai greu, deşi nu le lipsea materialul didactic. Pe lângă cele trei învăţătoare din clasă a fost adusă şi ea, după ce directoarea obţinuse o finanţare de la primărie.

„Mi-am zis că poate le lipsesc poveştile spuse din suflet românesc. Şi le-am făcut din hârtie colorată, plastilină, culori şi carioca sute de castele, prinţese, vrăjitoare, balauri, fulgi de nea şi apoi flori de primăvară reuşins să îi captez şi să îi învăţ să citească spunându-le poveşti inventate pe loc, aşa cum făcea, cu elevii mei români“, mărturiseşte dascălul. Pentru o zi de suplinire primeşte 100 de lire.

„Nu mai reproşaţi învăţătorilor că se poartă copilăreşte. Asta e meseria lor. Când încetează să se mai poarte astfel, şi-au pierdut puterile magice… Căci e o adevărată magie să poţi ajunge la inima unui copil şi de acolo, cu gingăşie, fără a-I întina sufletul, să-l ajuţi să cucerească lumea. Nu mai reproşaţi învăţătorilor că sunt visători. Fără visarea lor, cine ar mai păzi porţile copilăriei de năvala celor mai fioroşi balauri?“, se întreabă Adina Tulbure.

Nu se fac experimente pe copii

În Anglia, profesorii, ne explică ea, lucrează prin agenţii care îi trimit în diferite şcoli. Cum primul contract s-a încheiat, săptămâna viitoare va merge la patru interviuri. „Dacă eşti înregistrat şi semnezi contract cu mai multe agenţii, şansele să primeşti de lucru sunt mai mari“. Fiecare agenţie cere recomandări din ţară de la şcoala unde au lucrat prin email sau telefon.

Diplomele obţinute în spaţiul European sunt recunoscute şi echivalate gratuit în Marea Britanie. Pentru cei care au lucrat în învăţământ în România li se oferă Qualified Teacher Status fără probleme.

Spune că este greu să-şi găsească un post permanent de învăţător. „Piaţa muncii este foarte competitivă. La un interviu am concurat cu 20 de profesori pe un singur loc. De aceea îmi este mai greu a început şi lucrez prin agenţii“, a spus ea.

Nu trebuie să facă planificări pentru ore, doar ţine lecţia pregătită de titular, care este întocmită riguros. Ea spune că revenirea în sistem a lăsat-o fără cuvinte. „În sistemul englez nu se fac experimente pe copii. Se discută şi de iau decizii astfel încât viitorul acestora să nu fie pus în pericol. Nu există repetinţie, şcolile profesionale oferă o rută şi către facutate, dacă pe parcurs copilul şi-o doreşte“.

Cei doi copii s-au adaptat repede la stilul şcolar de acolo. La început nu le plăcea faptul că trebuie să poarte uniforma, dar apoi au devenit foarte mândri de ea. Au luat diverse distincţii pentru nivelul la care sunt cu engleza şi cu matematica. Ramon chiar a fost remarcat pentru faptul că ştie şi poate să facă animaţie pe calculator şi a câştigat un premiu de proiectare în Minecraft. În şcoală au tot felul de laboratoare, inclusiv un astfel de laborator cu tematica gaming pentru cei care vor să devină specialişti în domeniu.

Transport oferit de şcoală

În fiecare lună, părinţii primesc scrisori de la şcoală în care sunt informaţi cu privire la prezenţa copilului la ore. „Dacă lipseşte prea mult un copil, părintele este amendat. Cine nu plăteşte se trezeşte cu sechestru pe salariu. Eu nu ştiam asta şi cum răceau copiii îi ţineam acasă şi aşa m-am trezit cu scrisori de la şcoală. Când au văzut că Ramon a fost bolnav de prea mute ori, şcoala s-a oferit să ne ajute cu transportul lui la cursuri. Vreau să vă spun că la liceul unde învaţă el există o piscină, o sală de forţă, dar şi un parc botanic“.

Cerceii buclucaşi

Acolo, copiii nu au voie cu cercei la şcoală. Ea spune că într-o zi, o fetiţă venise la ore cu două bobiţe de aur pe lobul urechilor. I s-a spus să-i pună plasturi la urechi. Ea i-a scos cerceii şi apoi a aplicat plasturi. Celelalte colege au amuţit. „Trebuia să pun platurii peste cercei. Apoi telefoane, procese verbale, negocieri până la ora 12.00. Credeţi că s-a enervat cineva? Nu. Calmul englezesc nu e doar proverbial. E realitate. Toată tevatura s-a făcut printre zâmbete şi nelipsitele «Sorry» şi «Thank you». Ba, la un moment dat, m-au servit şi cu «a cup of tea» să mă calmez.

Cum se sancţionează violenţa în şcoli

Elevii violenţi, povesteşte dascălul, sunt trimişi acasă şi dacă povestea se repetă sunt exmatriculaţi. Elevii care nu respectă regulile sunt observaţi pe baza unei fişe, care se semnează zilnic de părinţi. „Copiii au trei ţinte clare care li se dau pentru a fi îndeplinite în fiecare zi: să urmeze instrucţiunile, să spună adevărul, să spună «I am sorry» de fiecare dată când greşesc. Acestea se urmăresc şi se punctează cu note de la 1 la 5. Dacă nu merge aşa, elevul se trimite acasă, se exmatricuează pentru câteva zile, apoi se mută disciplinar. Deşi pare de necrezut, un băiat de şapte ani a fost mutat disciplinar în vacanţă.

„Dacă nu în şcoală, atunci unde să se înveţe religia?“

Cum în România în aceste zile unul din subiectele disputate şi discutate a fost religia, Adina Tulbure a vrut să afle părera unei colege de 23 de ani despre acest subiect. „M-aş fi aşteptat să fie de partea laicismului, în schimb mi-a răspuns simplu: «What? No Religion in schools? But where?» Atunci am văzut clar tragedia comunismului care a zdruncinat orice religiozitate timp de 40 de ani. Anglia nu a trecut prin comunism. Nimeni nu a predat vreodată lecţii de dezdumnezeire în şcoli şi nu a spionat părinţii prin intermediul preoţilor-securişti la spovedanie.

După 40 de ani de boală, când nişte minţi bolnave făceau antiliturghii cu fecale şi urină prin penitenciarele Piteştiului şi după ce răstigneau preoţii pe pereţi în cuie şi le strigau «Hai, arată acum unde e Dumnezeu?» într-un program de scoatere a religiei din societate, am intrat în convalescenţă cu scoaterea religiei din şcoli“.

În ciuda a tot ceea ce a realizat, are un gust amar. Spune că din punct de vedere material, în numai şapte luni de muncă a realizat mai mult decât a putut face în România în 20 de ani de carieră. Îi înţelege acum pe cei care pleacă peste hotare pentru a-şi face un rost.

Îi este dor de România în fiecare zi. Iarna de colinde, primăvara de mărţişoare şi vara de vacanţă.

„Sunt o visătoare, mereu cu o poveste de spus, într-un mediu care nu îţi oferă siguranţa zilei de mâine tace însă orice poveste. Aţa au trecut câteva luni şi poveştile mele până când, cu ochii în ecranul vechiului meu laptop, de la mii de kilometric distanţă, am scris prima filă de jurnal pentru colegii şi prietenii mei de acasă“.

Sursa: adev.ro/nkwf1a

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!