INSIDER:

„Cea mai mare problemă în România este corupţia. Următoarea este starea precară a economiei ce implică şi lipsa locurilor de muncă, lipsa unei perspective atât pentru cei de 18 sau 25 de ani, cât şi pentru cei de 50 sau 60 de ani. Corupţia, cumulată cu inconştienţa guveranţilor, distruge economia, cultura, sănătatea, promovează non valoarea, incompetenţa. Corupţia distruge viitorul copiilor noştri. De aceea am plecat din ţară: din lipsa unui loc de muncă, pentru viitorul copiilor mei. Din aceste motive au plecat toţi prietenii mei români care lucrează în Madrid, Arganda del Rey, Torejon, Benidorm, Segovia, Barcelona, etc. şi noi întreţinem o strânsă legătură.

Nu suntem căpşunari cum ne numiţi în mod jignitor: suntem şoferi, constructori, ospătari, electricieni, administratori (una dintre prietenele noastre administrează aproape toate blocurile din Arganda del Rey), proprietari de societăţi (unul dintre noi deţine o societate de publicitate la care lucrează numai români), proprietari de coafor (o româncă este patronul unui coafor apreciat în staţiunea Benidorm), de restaurante (aproximativ 4 în Arganda del Rey) unde trăiesc aproximativ 18.000 de români din 60.000 de locuitori, o româncă şi un bulgar deţin două din cele mai căutate restaurante din staţiunea Benidorm etc. Vi se pare puţin Domnule Ponta? Vă vom explica cum se trăieşte în Spania, cum se votează şi vom completa lista altă dată.

Urmărim însă cu atenţie tot ce se întâmplă în Ţară. În ce priveşte locurile de muncă şi apucăturile mafiote, nimic nu s-a schimbat în România. Sute de concursuri pentru ocuparea unor posturi sunt anunţate pe portalul posturi.gov de la momentul declanşării campaniei electorale. Este evident faptul că Guvernul Domnului Ponta aflat încă la putere exploatează lipsa locurilor de muncă în interes politic. De ce se organizează aceste concursuri numai sau tocmai în această perioadă? Trecând peste aceste aspecte, am spune că aceste concursuri constituie, pentru cei fără un loc de muncă, bune oportunităţi dacă lucrurile nu ar sta cu totul altfel: toate concursurile sunt trucate, posturile sunt rezervate şi ocupate de cei cu pile, cu sprijin politic, care intră în timp util în posesia subiectelor de concurs. Este rezultatul existenţei celor „Două Românii”. Ţara lor – a băieţilor „deştepţi” şi ţara noastră – a „proştilor”.

România e putredă. Mafia din România a găsit soluţii LEGALE să transforme aceste concursuri în mascarade demne de o ţară necivilizată, înapoiată, care refuză legalitatea, competenţa, cinstea, care îşi falsifică propriul viitor. Astfel, potrivit legislaţiei aplicabile, pe lângă examenul scris mai urmează o etapă a interviului, la care se pun candidaţilor întrebări tot din bibliografia stabilită pentru concurs – proba scrisă şi care se punctează în mod decisiv!!! Interviul constituie, pentru comisiile formate din indivizi care ocupă posturi de conducere şi care au fost angajaţi fără concurs, mijlocul perfect prin care sunt trucate concursurile, prin care se promovează şi se numesc în funcţii indivizii incompetenţi, dar cu pile.

Membrii comisiilor pot pune candidaţilor întrebările pe care le doresc, mai simple sau mai complexe, fără a exista un mijloc real şi legal de cotrol a modului în care sunt favorizaţi sau defavorizaţi concurenţii. Cu alte cuvinte, este promovat şi angajat cine doreşte comisia constituită pe criterii politice. Un alt instrument utilizat pentru a truca concursurile este cel al bibliografiei. Se impune o bibliografie vastă pentru că oricât de bine te-ai pregăti în perioada scursă între data publicării anunţului şi data organizării concursului să nu o poţi revizui sau, dacă nu ai lucrat strict în domeniu, să nu o poţi învăţa. Cumulat cu faptul că individul „cu pile” primeşte subiectele de concurs, succesul acestuia este garantat.

Dacă mai există un gram sau un dram de cinste în voi şi în noi, haideţi să recunoaştem: cu toţii cunoaştem aceste realităţi de când ne ştim, am crescut cu ele, funcţionează în România în toate domeniile: învăţământ, sănătate, armată, magistratură, avocatură, în administraţia publică etc., însă suntem cu toţii cel puţin duplicitari, am făcut „tabu” aceste subiecte. Aşa nu ne vom dezvolta niciodată, rămânem ancoraţi în metehnele trecutului cenuşiu, în metehnele comunismului, ale liguşelii, ale obedienţei, ale mizeriei umane, ale lichelismului. De aceea, noi, Domnule Ponta, l-am votat pe Iohannis: pentru că avem speranţa că el ar putea „rupe pisica în două”, astfel cum dumneavoastră nu aţi făcut în 3 ani şi nu veţi face niciodată, şi dacă Iohannis nu va rupe pisica în două, vom proceda cu el aşa cum am procedat şi cu dumneavoastră.

Cu toţii ştim/ştiam un lucru, pe care îl exprimăm des: „la concurs se înscrie cine vrea, dar promovează cine trebuie”, însă nicio instituţie şi niciunul dintre noi nu mişcă un deget împotriva acestor practici mizere, care deformează modul în care evoluează societatea, care falsifică viaţa noastră şi viitorul copiilor noştri. Unii dintre noi, mai naivi sau mai disperaţi de lipsa celor necesare vieţii, învaţă (sperând într-un loc de muncă şi într-o carieră) şi participă la aceste concursuri, însă promovează numai cei cu sprijin politic sau cu diverse pile. Este un lux să trăieşti în România, este un lux să munceşti şi să-ţi construieşti o viaţă, o carieră, o familie. Ca român, a devenit un lux să trăieşti şi să respiri la tine acasă.

Toată lumea vorbeşte de 100.000 euro pentru intrarea în magistratură, 10.000 euro pentru subiectele la rezidenţiat, 100.000 euro pentru a ajunge notar, 3.000 de euro pentru a pleca într-o misiune „afară”, pile pentru a încadra un post într-un minister, într-o agenţie, într-o autoritate publică etc. Aceste practici sunt reale, sunt notorii şi sunt întreţinute chiar de instituţiile statului. Cu toţii ne întrebăm: de ce nu merg bine lucrurile în ministere, în direcţii şi departamente, în agenţii, în primării etc.? De ce se fură, de ce nu progresăm? Unul dintre motive este acesta: din cauza incompetenţei promovate la rang de politică de stat. Cum să progresăm când sunt angajaţi în posturi cheie şi chiar de execuţie numai indivizi fără experienţă, fără pregatirea necesară, care nu ştiu să gestioneze problemele/situaţiile în mod corect, legal, temeinic, care nu ştiu să redacteze o frază, dispuşi la compromisuri, la fărădelegi, la furturi, la îmbogăţire rapidă, la slugărnicie, obedienţi?

Spre exemplu pentru posturi de directori, şefi de departamente, şefi de servicii, şefi de birouri se solicită experienţă de minim 2 ani, 3 ani, 5 ani, în cazuri fericite minimum 9 ani. Un profesionist nu se formează în 2 ani de experinţă, un profesionist se formează în mulţi ani de practică, la locul de muncă, debutând în funcţii de execuţie. Cum poate analiza, verifica, controla un individ cu 2 ani de experienţă în profesia lui, de pe poziţia de şef Corp Control Ministru, legalitatea activităţilor dintr-un minister greu (a se vedea spre exemplu anunţul Departamentului pentru Energie din Ministerul Economiei)? Cum va gestiona activităţile structurii, relaţiile cu ceilalţi colegi, relaţiile cu entităţile cu care vine în contact? Care va fi rezultatul analizelor, controalelor pe care le va efectua aceast personaj? Câţi oameni nevinovaţi vor ajunge la parchete în cercetări şi câţi hoţi vor fi „făcuţi scăpaţi”?

Pentru că este evident faptul că cerinţa de numai 2 ani experienţă a fost prevăzută pentru a fi îndeplinită de un individ cu sprijin politic care va promova concursul şi va fi angajat. Ceilalţi concurenţi, poate rudele noastre, sunt doar nişte indivizi manipulaţi, folosiţi, cantităţi neglijabile. Este umilitor. Şi situaţia, astfel cum am mai spus, nu este unică, a devenit o regulă.

Prin urmare, este grav faptul că în aceste posturi cheie nu sunt încadraţi prin concurs tinerii valoroşi, care deţin pregătire foarte bună, competenţe, calităţi deosebite, cu studii la marile universităţi ale lumii. Mulţi dintre aceştia sunt şomeri, sunt blocaţi pe funcţii mai puţin importante, lucrează în mediul privat sau sunt „încadraţi” în Diaspora. Sunt promovaţi tinerii politruci, nepregătiţi şi fără experienţă în vreun domeniu (…odraslele…), flămânzi de putere şi de îmbogăţire rapidă; aceştia au invadat structurile ministerelor, agenţiile, autorităţile publice, companiile de stat etc. şi aceştia va vor/ne vor mânca zilele mulţi ani de aici înainte.

În acelaşi timp, sunt (sau au fost) „aruncaţi la gunoi” cei mai eficienţi angajaţi, cei între 45 şi 55 de ani, neînregimenţi politic, cu experienţă, care s-au pregătit şi instruit toată viaţa, competenţi, care nu aderă / nu au aderat la noile metode de jefuire a statului, lux pe care România nu ar trebui să şi-l permită. Vă rugăm să mergeţi la uşa Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi veţi vedea astfel de angajaţi care au fost concediaţi pentru că nu au acceptat compromisuri ce vizau jefuirea fondurilor publice şi care „se luptă”, singuri, cu acest sistem mafiot, fără niciun sprijin din partea instituţiilor statului (prevederile Legii 571/2004 sunt inaplicabile). De aceea am plecat din România!

Aşa cum s-a mai spus, pentru a explica demersul nostru veţi spune probabil şi de această dată că suntem frustraţi. A fi frustrat însă nu este ceva negativ. Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române a frustra înseamnă „a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înşela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)”. Recunoaştem, ne simţim frustraţi, suntem frustraţi, şi noi şi cei din ţară, din motivele arătate, care ne-au determinat să plecăm şi să ne câştigăm hrana printre străini.

Însă, noi, frustraţii, am votat recent şi vom mai vota curând, Domnule Ponta. România nu se va schimba niciodată din interior, sistemul este prea putred, canceros, iar dumnevoastră, după ce aţi promis dreptate şi demnitate, l-aţi preluat de la Băsescu şi l-aţi întreţinut cu funcţii, cu bani, cu aroganţă, cu nedreptate. V-aţi vândut proprii oameni, nu i-aţi preţuit pe cei competenţi, umili, discreţi dar curajoşi şi nu aţi rupt pisica în două, astfel încât să progresăm, fapt pentru care nu vă dorim în istorie. Nu aţi înţeles nimic din înfrângere: nu aţi plătit politic suficient, iar noi nu mai dorim demagogi în istorie.

Noi, cei din diaspora, de la care aţi primit anual miliarde de euro Domnilor Ponta şi Băsescu, poate vom schimba situaţia într-o anumită măsură, aceasta vizează cel puţin respectarea drepturilor noastre şi ale rudelor din ţara noastră România.

Încă Ion, nu Huan!”

Sursa: http://infoinsider.ro

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!