Maria Virginia Andreescu Haret (n. 21 iunie 1894 – d.6 mai 1962) a fost prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general, statut recunoscut prima dată în cadrul celui de-al XVI-lea Congres de Istorie a Științei organizat la București, în 1981.
A fost nepoata pictorului Ion Andreescu și a fost căsătorită cu fiul lui Spiru Haret.
Maria Virginia Andreescu a rămas orfană de mamă la 9 ani și s-a ocupat de cei trei frati și de gospodărie. A făcut liceul în particular, luându-și bacalaureatul la liceul Mihai Viteazul. La 18 ani a intrat prima la Școala Superioară de Arhitectură. În paralel a studiat Belle-Arte și a realizat un număr mare de acuarele care, astăzi, fac parte din Colecția de Stampe a Bibliotecii Academiei Române. S-a perfecţionat la Roma, unde a luat parte şi la cercetări arheologice.
În 6 iulie 1919 proiectul ei de diplomă cu tema „O Academie de Arte Frumoase” a obţinut calificativul maxim: „admis cu menţiunea foarte bine”. Proiectul a fost prezentat la Expoziţia absolvenţilor Şcoalei de Arhitectură ţinută la Ateneul Român în anul 1925 şi a fost distins cu premiul Ministerului Instrucţiunii Publice.
Din 1923 a lucrat în serviciul tehnic al ministerului Educației nationale, de unde s-a pensionat în 1947. În perioada interbelică a reprezentat România la Congresele internaționale de arhitectură la Roma, Paris, Moscova și Bruxelles. Pentru activitatea sa a primit de-a lungul vieții nenumărate premii care i-au confirmat valoarea.
A colaborat cu arh. NICOLAE GHICA BUDEŞTI la cele patru volume din “Evoluţia Arhitecturii în Muntenia şi Oltenia”. Redactează Istoricul Teatrului Naţional din Bucureşti in 1939.
Printre cele mai importante realizări ale sale se numără o serie de blocuri de pe Calea Victoriei (printre primele la care s-a utilizat betonul armat), pavilionul adminstrativ și dependințele subterane ale Aeroportului Băneasa, Liceul „Gheorghe Șincai” și Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București, imobilul fostei Societăți „Tinerimea Română”, Liceul „Dimitrie Cantemir” din București, Facultatea de Medicină – Centrul de cercetări antropologice, Biserica Ghencea – Calea 13 Septembrie, Casa Haret, Şcoala normală de fete – Bârlad, Liceul model de fete – Focşani.
A decedat la 6 mai 1962 la Bucureşti şi a fost înmormântată la Cimitirul Bellu Ortodox fig. 73, alături de soţul ei SPIRU HARET (1892-1970) şi socrul, acad. Prof. univ. Ministrul al Instrucţiunii SPIRU HARET (1851-1912).
La comemorarea a 50 de ani de la moartea sa, a avut loc o conferința, susținută de profesorul Virgiliu Z. Teodorescu, la care s-au proiectat imagini ale clădirilor construite de ea, fiind un omagiu adus primei femei arhitect din lume. Nu a fost doar o deschizătoare de drumuri, ce a făcut mai ușor de implinit visul altor femei de a deveni arhitect, ci și un foarte bun arhitect, dovadă rămânând clădirile care îi poartă semnătura, fiind o femeie care a adus cinste țării noastre.
reportaj de Mădălina Corina Diaconu
surse: enciclopediaromaniei.ro, wikipedia, „Dicţionarul personalităţilor feminine din România
