in

Să punem de-o mămăligă!

Se cam lua în râs treaba asta, cu mămăliga!

Orăşenii erau aşa, cu nasul pe sus, se-nvârteau printre magazine şi se plimbau prin parcuri, lucru ce li se părea grozav în comparaţie cu viaţa de la ţară. Acum, de ceva vreme, redescoperim noi că-i mai bine în afara oraşului, că-i mai linişte, că aerul e mai curat şi că roşia din grădină e cea mai bună.

Acum e trendy, altădată era ruşinos să spui că eşti de la ţară, se uitau unii de parc-ai fi fost prost sau needucat. La oraş erau comodităţi, baie cu cadă-n casă, autobuz care te ducea la muncă, îngheţată la colţuri de stradă!

La ţară era doar mămăliga, regina galbenă a fiecărei zi. Mi-amintesc că-n serile de vară mirosea tot satul a ceaun şi a mălai. Auzeai, de prin curţi:

Hai, fă, pune de mămăligă, să mâncăm!

Era semnal că se terminase munca, prăşitul, udatul sau copilitul, mâinile bătătorite cereau odihnă şi omul cerea mâncare.

Nu conta ce anume se mai punea pe masă, era ori fasole, ori ciorbă cu leuştean proaspăt, ori brânză de vaci şi ouă abia luate din cuibarul găinilor.

Ceea ce conta era ceaunul acela măreţ, înnegrit de flăcări, cu făcăleţul care lua comanda după un timp şi se apuca să amestece, hotărât şi priceput.

Se răsturna mămăliga pe-un fund încăpător din lemn şi se adunau cu toţii în jurul ei.

Părea centrul lumii!  Ce rămânea se dădea a doua zi la câine sau la găini, toate sufletele de pe bătătură se bucurau.

Şi mi-amintesc că soacră-mea spunea uneori:

Fă, mie mi-a recomandat doctorul să las pâinea, m-am dus la el că m-apăsa aşa, pe stomac, şi mi-a spus că am gastrită şi început de ulcer. Mi-a spus că mămăliga-mi face bine, că diger mai uşor!

Noi eram cu nasurile-n castroanele de lut, nici nu auzeam, nici nu voiam să ştim de ce şi cum, eram prea flămânzi şi prea obosiţi ca să mai cerem explicaţii.

Dar acum, dacă mă gândesc mai bine, pe ţărani nu i-am auzit văitându-se de aciditate, de balonări, de boli de stomac. Şi dac-am auzit, a fost mai rar ca la oraş, unde se vaită toţi că nu digeră.

O fi vreo legătură?

O fi, că soacră-mea nu era femeie proastă.

Ia să punem şi noi mai des de mămăligă!

 Articol scris de Liliana Angheluță

Articol publicat de Laurențiu Barbu

Promovarea memoriei colective pentru conservarea identității românești!