Se vorbește mult despre drama copiilor rămași singuri acasă, în timp ce părinții sunt plecați la muncă în străinătate. Trauma prin care trec acești copii este greu de descris în cuvinte. Dr. Ana-Maria Ciubară, Editor la American Journal of Psychiatry and Neuroscience și medic psihiatru la Institutul Socola din Iași vorbește, în exclusivitate, pentru Stiri Diaspora despre cazurile pe care le-a tratat în ultimii ani.
Medicul ieșean a studiat manifestările copiilor rămași singuri acasă în ultimii 10 ani, iar problemele s-au acutizat.
”Din nefericire, odată cu creșterea migrației forței de munca, cazuistica are tendința să crească exponential. Din ce in ce mai des sunt diagnosticați și internați adolescenți cu depresie, fenomen care in urma cu 25-30 de ani era ca și inexistent. Am studiat această problema incă din anul 2008 in cadrul tezei de doctorat.
Nu cred că am întâlnit un caz care să nu mă impresioneze profund. Când interacționezi cu suferințele copiilor, nici dacă ai avea inima de piatră nu poți să nu empatizezi cu ei. La inceput este destul de greu sa comunici cu ei și să-i poti determina să-și spună problemele si originea acestora. De multe ori comunicarea inițială cu un asemenea copil necesită și participarea unui specialist in psihoterapie pediatrica. In cazul adolescentilor intalnim destul de des si fenomenul de negare, fenomen care face parte din modul de protest al acestora față de situația concretă in care se află.” a adăugat impresionat medicul psihiatru.
Ana-Maria Ciubară a avut de-a face și cu adolescenți care au vrut să se sinucidă de dorul părinților.
”Este foarte trist, au fost cazuri care nu doar că au încercat să se sinucidă, ci chiar au făcut-o cu o determinare pe care nu o intâlnești nici măcar la adulții cu probleme grave. Doar în ultimul an, la nivelul țării, au fost mediatizate cel puțin 5 cazuri de sinucideri la COPII cu vârste intre 8 și 11 ani. Este mai mult decât o tragedie ceea ce se întâmplă. Din păcate, in ceea ce privește adolescenții nu avem o statistică centralizată la nivel național, dar cu siguranță rezultatele ar fi mai mult decât sumbre.
Una dintre sechelele cu cel mai mare impact este tentativa reusită sau nu de suicid. Chiar dacă după tratament psihiatric si psihologic adecvat, pacientul se recuperează integral, pot rămâne sechele sociale (cum ar fi un cazier: violenta, trafic de droguri, etc.) intrucât legislația româna nu este suficient de protectivă din acest punct de vedere.”
Medicul se așteaptă la o creștere a numărului copiilor care vor necesita ajutor psihologic, după Paște.
”Perioada sărbătorilor este in general o perioadă bună pentru acești copii deoarece este perioada in care de obicei părinții au concediu și vin in țară, sau copii aflați in vacanță merg in vizită la părinți. Perioada cea mai vulnerabila pentru ei este in perioada imediat următoare a reseparării și poate fi accentuată de diverse alte evenimente cu puternic impact emoțional.”
Ana-Maria Ciubară consideră că autoritățile ar trebui să se implice mai mult pentru sprijinirea acestor copii: ”Cred ca soluția ideală ar fi ca acești copii să fie cât mai mult timp in preajma părintilor. De asemenea, consider că ar trebui inființat în cadrul programelor naționale de sănătate, un program special dedicat acestor copii care necesită un puternic ajutor psihologic și psihiatric pentru a putea trece de trauma separării de părinți.”
www.stiridiaspora.com/show-article/850/revolta-unui-medic-dorul-de-parinti-ucide