Dragă române,
azi îți scriu ție, cel care și-a trăit copilăria, adolescența sau măcar tinerețea, după revoluție.
Am plecat pentru o vreme prin lume ca să te înțeleg mai bine. Ca să te compar cu alți locuitori ai planetei și să te privesc din alta perspectivă. Ca să mă despart de patima celui care te privește de aproape și să te observ mai detașat, cu bune și cu rele.
Până acum am scris despre părțile tale bune și despre cât de faină e țara noastră. Eu unul mă simt privilegiat că m-am născut acolo.
Azi însă vreau să vorbesc despre ceva ce nu-mi place la tine. Despre ceea ce cred eu că e cel mai mare defect al tău, adică al nostru. Ceva ce aș schimba de mâine, dacă aș putea. De fapt… chiar de azi.
Nu, nu cred că ești mai hoț, mai corupt sau mai nesimțit decât alții care au avut o istorie recentă, la fel de tulburată ca a României. Vezi tu, altceva mă doare mult mai mult. E lucrul ala frapant pe care-l observ mai ales când aterizez în țară, venind din alte țări.
E vorba de tristețea, deznădejdea și mâhnirea pe care-o văd pe chipul tău. Când vorbim la o bere sau la o petrecere, pari vesel, dar știu că porți o mască. Când însă mergi singur pe stradă și știi că nu mai ești privit de cunoscuți, ești trist și apăsat. Iar starea ta-i molipsitoare.
Știu, n-ai o viață ușoară iar lipsa banilor te apasă. Poate trăiești într-o țară care nu-ți oferă pe tavă lucrurile la care visezi. Dar hai să fim corecți, nici nu te împiedică să le obții singur. E totuși un loc unde drumul până la zâmbet e mai scurt decât cel până la depresie! Depinde de tine în ce direcție o apuci.
“Baliverne. Concret, ce să fac în țara asta de rahat dacă n-am bani?” o să întrebi. Eu o să-ți dau câteva sfaturi pe care le-am adunat călătorind prin lume. Nu c-aș fi mai deștept ca tine ci pentru că și eu sunt tu și înțeleg exact ceea ce simți.
-
În primul rând, călătorește! E mult mai ieftin decât îți inchipui, iar experiența asta o să-ți deschidă mintea, mai mult decât orice academie din lume. Poți să dormi gratuit într-un cort sau în casa unui localnic, folosind site-uri precum couchsurfing. Poți să găsești o bursa sau un voluntariat, căci sunt mii în vremurile astea. Dacă faci autostopul, n-o sa dai bani nici măcar pe transport. Ai mare noroc de pașaportul românesc, pentru că nu prea-ți trebuie vize. O să-ți faci prieteni, o să strângi amintiri și-o să-ți alimentezi zâmbetul pentru luni întregi.
-
Dacă nu vrei sa pleci departe de casă, fă cât mai mult sport! Din păcate, noi n-avem o cultură solida în acest sens, iar mișcarea pare o activitate excentrică în România. Dar crede-mă, are efecte miraculoase, e gratuită, sănătoasă și o să-ți taie pofta de tristețe.
-
Nu te mai lăsa apăsat și necăjit de viața strălucitoare a celor din jur. Cel mai probabil, au aceleași probleme ca tine, dar le ascund cu succes, așa cum faci și tu de multe ori. Nu mai cheltui bani ca să ții pasul cu ei și ieși din competiția asta absurdă. La scurt timp, ei te vor urma.
-
Strânge oameni faini în jurul tău la petreceri de apartament, fără sa arunci banii cu ieșiri inutile în oraș. Adunările astea sunt mai dinamice, mai plăcute și mai ieftine decât zăcutul în aceeași poziție la o masă, într-un bar.
-
Nu mai aștepta nimic de la alții, cu-atât mai puțin de la politicieni. Și nu mai încerca să dai vina pe ei, pentru nereușitele tale. Nici dacă mâine România ar avea în frunte un conducător luminat, lucrurile nu s-ar schimba major. A trecut vremea când țara era condusă de un tatuc care hotăra destinele întregii națiuni, stând la taclale cu nevastă-sa. România depinde acum de contexte internaționale, iar tu depinzi doar de tine.
-
Dacă orașul tău te deprima și nu mai vezi perspective, încearcă să accesezi niște fonduri și mută-te la țara. Nu, nu-i o rușine să stai la sat, iar în curând va deveni chiar o modă, așa cum se întâmplă în vest. O să ai conexiune trăznet atât cu natura, cât și cu internetul și posibilități de a începe ceva acolo.
-
Dacă nu-ți surâde nici ideea unui antreprenoriat rural, mută-te în străinătate, pentru o perioadă. Ai drept de muncă în cele mai dezvoltate țări ale lumii iar cu banii câștigați acolo poți să faci multe în România, când te-ntorci.
-
Dacă vrei sa muncești, dar specializarea nu te ajută, recalifică-te. În doi, trei ani, de pildă, poți să devii un excelent bucătar. Ți-e rușine cu o asemenea meserie? Lui Jamie Oliver nu-i e. Gândește-te că în multe țări, inclusiv în România, poți să câștigi mii de euro dacă ești priceput în domeniul ăsta.
-
Împacă-te cu țara ta! Dacă te deranjează ceva în România, critică acel lucru, dar nu arunca cu noroi spre toată națiunea, pentru că te vei scufunda în propria-ți mocirlă. Poți să te muți la capătul pământului, dar n-o să scapi niciodată de povara de a-ți detesta originile.
-
Orice ai face, nu te mai plânge, căci starea asta-ți toarnă plumb în aripi și se-mprăștie în jur precum un virus. Iar virusul se-ntoarce înzecit la tine.
Acum hai să privim puțin în trecut. Bunicii noștri au trecut prin cel mai crud război al istoriei, prin foamete, boli și suferință. Părinții noștri au trăit ani de zile într-un context mizerabil în care nu puteau să iasă din țară, nu aveau acces la informații și își petreceau un sfert din viata stand la cozi în fata alimentarei. Multi și-au pierdut nepoții ți copiii, acum 25 de ani, ca noi sa avem o viata mai buna. Iar tu te plângi ca un bădăran te-a înjurat în trafic sau un chelner e nesuferit.
Ești privilegiat, crede-mă, pentru că ești liber să faci tot ce vrei, spre deosebire de majoritatea oamenilor de pe pământ sau majoritatea perioadelor din istorie.
Trăiești cei mai buni ani ai țării asteia, oricât de cenușii ți s-ar părea. Exista greutăți mari, dar tocmai ele ar trebuie să te învețe să zâmbești, odată ce le-ai depășit. Dacă totul ar fi facil, satisfacțiile ar deveni rutină iar viața ta, mecanică, ca a multor oameni care trăiesc în țări super prospere.
Am întâlnit în călătorii oameni care erau fericiți c-un colț de pâine și c-un dram de sănătate. Și alții care aveau milioane și nu le-ajungeau să-și înece în ele depresiile. Fericirea nu ține de ceea ce ai, ci de ceea ce crezi tu că ai.
