La marginea Piteştiului, ascunsă de priviri indiscrete, o construcţie bizară se ridică în mijlocul pustietăţii. E veche, ruginită, abia se mai ţine. O zăreşti din fuga maşinii, pe centura oraşului. Dar, ca să ajungi la ea, trebuie să străbaţi staţia de epurare, să te învârteşti printre bazine cu apă murdară, clipocindă, să înfrunţi mirosul greu. Mergi tot spre Est, către malul Argeşului. Şi, dintr-o dată, o vei vedea. E o piramidă de metal şi sticlă. O copie fidelă a Marii Piramide a lui Keops. La scara 1 pe 10. A fost ridicată în anii 80 ai secolului trecut. Şi are o poveste incredibilă. O poveste despre mintea umană care provoacă Necunoscutul, despre minuni ştiinţifice şi fenomene la limita cunoaşterii. Cândva, această piramidă a fost un laborator de cercetare avansată. Astăzi, uşile sale sunt zăvorâte. Praful şi uitarea se aştern în straturi tot mai groase. Privind-o, te simţi Stalker în Zona lui Tarkowski, adunând din gunoi fragmente de tehnologie extraterestră. Cine a făcut picnic la marginea drumului ? O femeie uluitoare pe nume Marioara Godeanu.
„Agenda ascunsă” a Marioarei Godeanu
Când vine vorba despre Piramida din Prundu, unii vorbesc şi azi în şoaptă, dându-ţi de înţeles că acest Laborator naţional de cercetare fundamentală ar fi fost ridicat de Armată sau de serviciile secrete. De fapt, adevărul este altul. Mult mai interesant. Închipuiţi-vă că ne-am întors în timp, în anii 80. Ultimii zece ani ai regimului Ceauşescu. Era epoca luptei pentru pace care nu mai lăsa piatră pe piatră. Anii crizei energetice mondiale, când „independenta” Românie se dădea de ceasul morţii să găsească noi surse de energie, adaptând, inovând. Câteodată, inovaţiile erau ridicole. Precum autobuzele cu rezervoarele acelea de gaz de pe acoperiş, de ziceai că sunt purtătoare de rachete. Precum poeziile lui Păunescu despre ţărani care alimentau becul de la roata de moară. Dar, de cele mai multe ori, cercetătorii români chiar îşi storceau creierii, punând pietrele de temelie ale unor industrii respectabile, precum cea a energiei atomice. În această epocă de efervescenţă, dr. Marioara Godeanu, şefa unui colectiv de cercetare la Institutul Central de Biologie, primeşte aprobarea începerii unui experiment de avangardă la Piteşti. Era vorba despre construcţia unei staţii de epurare biologice, pentru ape reziduale, care folosea drept „filtru” nufărul egiptean, o plantă care putea fixa sedimentele. Biomasa rezultată urma să îngraşe pământurile pe la Albota. Ridicată de pompe puternice, apa ajungea în rezervoare plasate în partea superioară a construcţiei, de unde, printr-un labirint de canale cu verdeaţă, curgea, lent, purificându-se. Până aici, nimic spectaculos. Nimic excentric, ieşit din ortodoxia comunistă. Oare ? Am trecut cu vederea un mic amănunt. Forma staţiei de epurare urma să fie piramidală. De ce ? Îndrăznim să credem că dr. Marioara Godeanu avea „o agendă ascunsă”. Domnia sa era pasionată de piramide.
Timpul se teme de piramide
Piramida – ce formă uluitoare! Câtă stabilitate dă ea unei construcţii… Marea piramidă a lui Keops, pe care istoricii serioşi o datează în jurul anului 2700 î.Hr. (iar cei … vizionari, după calcule astronomice, spun că are 12.000 de ani vechime!), a rezistat timpului, păstrându-şi şi astăzi măreţia. Aşezată pe un plan pătrat, cu latura de 240 de m, are o înălţime de 146 m, înglobând 2,3 milioane de blocuri de piatră, cântărind fiecare 2-3 tone. Ridicată de confrerii iniţiatice de constructori, care lucrau la ea toată viaţa! De două sute de ani, piramida încinge spiritele şi provoacă polemici. Se întâmpla pe vremea lui Napoleon (care a dormit o noapte, singur, în piramidă, şi a interzis apoi soldaţilor să-l întrebe cum a fost…), se întâmplă şi astăzi. Degeaba încearcă domnul acela cu pălărie, oficialul egiptean pe care-l vedem pe „Discovery”, să ne spună că piramida era un simplu mormânt. Mormant aliniat după stele, cuprinzând în proporţii numerele „de aur” ale matematicienilor ? E o simplă întâmplare, au strigat egiptologii de modă veche. Dar fenomenele stranii care se înregistrează în piramide, la o treime de bază şi două de vârf, în camera mortuară? Nu sunt statistic reproductibile în condiţii de laborator, au răspuns savanţii respectabili. Dr. Marioara Godeanu avea cunoştiinţă despre această dispută. Ştia că, în anii 70, un ceh a brevetat o piramidă din carton care … ascuţea la loc lamele de ras, plasate sub ea. Ştia că, aşezând sub pat piramide miniaturale, somnul celui care se odihneşte acolo devine mai profund şi mai liniştit. Văzuse că alimentele se păstrau perfect sub o piramidă de sticlă, iar o plantă bolnavă se vindeca mai repede. Totul sugera că există un „efect de piramidă”, o modificare a continuumului spaţio-temporal sub influenţa formei acestui obiect. În definitiv, Einstein demonstrase că „pânza Universului” poate fi „şifonată” de obiectele cu masă foarte mare. Şi atunci, dr. Marioara Godeanu s-a hotărât să ridice o piramidă- laborator. Chiar şi sub „masca” unei staţii de epurare.
Măsurători radiestezice şi cârnaţi
Nu ştim cu siguranţă ce a urmat. Unii vorbesc despre fişete închise, cuprinzând mii de pagini, rod al experienţelor din Piramidă. Martorii oculari, cu care am putut sta de vorbă, ne-au încredinţat că staţia funcţiona foarte bine, plantele crescând aproape miraculos. Se deschiseseră chiar noi direcţii de cercetare – înspre industria farmaceutică. S-a studiat influenţarea fenomenului de cristalizare din soluţii suprasaturate, în sensul numărului de germeni şi a mărimii acestora, remarcându-se diferenţe semnificative în funcţie de zona din piramidă în care este plasat cristalizorul. O serie de măsurători radiestezice au sugerat că spaţiul interior era într-un anumit fel structurat. S-a văzut cum creşte viteza de polimerizare a unor răşini epoxidice. Şi, peste toate aceste experimente strict obiective, sute de impresii subiective: senzaţii de bine, de linişte pentru cei dinăuntru. Şi astăzi mai umblă vorba despre paznici bolnavi care, dormind în piramidă, s-au înzdrăvenit sau, şi mai uluitor, despre femei sterile devenite mame! Lăsând zvonurile de-o parte, să mai amintim experimentul cu piramide aşezate pe stupi, la care producţia de miere a crescut semnificativ. Apăruse o adevărată „modă” a piramidelor, confecţionate artizanal din carton sau numai cu laturile din cupru – oamenii observau cum se schimbă gustul apei păstrată în piramidă, al fructelor, al cărnii, reânvăţând, de fapt, ceea ce strămoşii lor, dacii, ştiau şi aplicau de mult – cârnaţii se păstrează cel mai bine în podul piramidal, daţi la fum şi uscaţi!
Ipoteze, ipoteze…
Cum pot fi explicate toate aceste lucruri? Ce poartă în Necunoscut deschide piramida? Colectivul Marioarei Godeanu, dar şi alţi cercetători (şi entuziaşti…) din lumea întreagă au formulat diverse ipoteze explicative:
Există un câmp universal, cosmic, o vibraţie, o „muzică a sferelor”, pe care piramida o accentuează, funcţionând ca un „ghid de undă”, ca o antenă de emisie recepţie. Poate şi pentru că raportul care caracterizează piramida, raportul dintre latura pătratului de bază şi înălţime este 1,618, numărul de aur, proporţia care se găseşte, ca o marcă a lui Dumnezeu, în toată lumea vie.
Vibraţia piramidei interacţionează cu componentele materiei. De exemplu, esenţele de flori sunt foarte amplificate, cristalele cresc, apa pierde gustul de clor. Microcâmpurile organismelor vii (puse în evidenţă prin fotografia de tip kirilian) sunt modificate de vibraţia piramidei.
De ce s-au oprit cercetările?
După Revoluţie, Piramida din Prundu n-a mai fost folosită. Motivele nu sunt greu de ghicit – institutele bucureştene de cercetări au rămas fără finanţare. Treptat, cercetătorii au fost obligaţi să caute alte zone de activitate. Cercetarea românească, la fel ca întregi ramuri industriale, a ajuns la gunoi. Abia s-au găsit bani pentru plata personalului de întreţinere. E de mirare că n-au dat buzna căutătorii de fier vechi, să facă piramida zob. Astăzi, ea rezistă structural şi întâmpină, misterioasă, zorile, aşteptând timpuri mai bune. Timpuri în care firme private să fie interesate de o investiţie în cunoaştere.
Sursa: universulargesean.ro
