Ioan Gyuri Pascu, născut pe 31 august 1961, la Agnita, a fost muzician şi actor, membru al grupului de umor Divertis, din anul 1987. S-a lansat în cariera muzicală în anul 1982 şi de atunci a abordat diverse stiluri muzicale, printre care pop, rock, blues, reggae.
Ioan Gyuri Pascu a absolvit Facultatea de Filologie, secţia română-spaniolă, din cadrul Universităţii din Cluj-Napoca. A debutat în 1978, în trupa „Trandafirii Negri”, din Mediaş – vocal şi chitară ritmică. În 1987 a devenit membru în grupul „Divertis”, alături de care a încântat publicul timp de peste 20 de ani, participând la multe spectacole live, emisiuni de radio şi televiziune. În 1992 a format trupa „Ioan Gyuri Pascu & The Blue Workers”, cu care participă la festivaluri internaţionale de jazz şi blues, precum şi la festivaluri de rock. În 1992 înfiinţează, împreună cu Daniela Marin, prima casă de discuri independentă din ţară, „Import Service Tempo”, denumită ulterior „Tempo Music”. Ioan Gyuri Pascu a jucat în filmele „O vară de neuitat” în regia lui Lucian Pintilie şi „Occident” (2002), regizor Cristian Mungiu.
Din discografia sa menţionăm: „Mixed Grill’ (1993), „Maşina cu Jazzolină” (1994), „Gânduri nevinovate” (1997), „Lasă” (2000), „Stângul de a visa” (2002), „Prinde o stea” (2003), „Jocul de-a joaca” (2006) ş.a. În 2007 îi apare albumul „La jumătatea vieţii”. A plecat din grupul Divertis în 2007 şi s-a ocupat de spectacole, piese de teatru şi turnee prin ţară. A fost protagonist în spectacolul „Vicontele” de Eugen Ionescu, în regia Luminiţei Văleanu – spectacol muzical cu păpuşi (în coproducţie cu Teatrul de Păpuşi „Puck”), care a avut premiera în deschiderea stagiunii 2007-2008 a Teatrului Naţional „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. La acest spectacol Ioan Gyuri Pascu a semnat şi muzica.
A jucat în rolul lui Cadâr, din „Take, Ianke şi Cadâr” de Victor Ioan Popa, în regia lui Doru Ana, efectuând numeroase turnee cu această piesă. Din toamna lui 2009 s-a alăturat din nou echipei „Divertis”, acum „Divertis: Land of Jokes”, în rolul „Nemuriciului”. În decembrie 2009, a fost invitatul special al celebrului Harlem Gospel Choir, într-un proiect inedit, dedicat special publicului român, spectacolul fiind inclus în turneul mondial „Concert of Hope/Remembering Michael Jackson”. Din 2011 face parte din „Distractis Show”, un nou program, într-un stil deja consacrat: satiră politică lângă umor elegant, spontan, improvizat, foştii „Divertişi” revenind după 11 ani la televiziunea publică, unde au mai putut fi urmăriţi în perioadele 1990-1993 şi 1998-2000.
Actorul a povestit de câteva ori despre copilărie, părinţi, moarte, viaţa din televiziune, muzică si poezii.
„Copilăria are în sine ceva minunat, chiar dacă au fost și traume. Am copilărit în orașul Agnița în care m-am și născut și unde am stat până am terminat liceul, iar în vacanțele de vară mergeam in județul Mureș unde era pentru mine paradisul, undeva la munte. Mergeam la bunica mea. Îmi era foarte bine. Tatăl meu a cumpărat televizorul în ’64, când eu aveam 3 ani ca să vedem Olimpiada de la Tokyo. Tatăl meu a fost inginer în exploatări forestiere și mama mea a lucrat la contabilitate, tot acolo la sectorul de exploatare a lemnului, în Agnița”, a mărturisit Ioan Gyuri Pascu.
Actorul a vorbit în nenumărate rânduri despre importanţa timpului petrecut cu noi, despre iubirea de sine care trebuie să existe în orice om.
„Faptul de a sta cu tine. Măcar 5 minute pe zi. Eu le spun oamenilor si ei râd. Măcar 5 minute pe zi. Când mergi la toaletă, nu îți lua telefonul. Stai cu tine și vezi cine ești. Și după aceea să fii atent. Și omul va trebui să înlocuiască căutarea cu atenția. Că omul tot caută, caută. Dacă ești atent la tine, înăuntrul tău și ce se întâmplă în jurul tău, te vor găsi lucrurile. Să fii atent la tot: la gândurile tale, la cum reacționează corpul tău la aceste gânduri, să fii atent cum respiri. Și mai este o chestie care se spune: trăiește-ți viața. Eu zic altfel: să se lase trăit de viață. Să lăsăm lucrurile așa cum vin, pentru că fiecare lucru vine cu un rost. Din fiecare putem să învățăm”, spunea actorul în urmă cu puţin timp.
„Viața este simplă, aspectele ei sunt foarte complicate, iar noi ne lăsăm copleșiți de ele. Mie acum un an mi-a murit mama, acum doi ani, fratele, o sora mi-a murit când avea 38 de ani, iar eu aveam 30. Atunci știu că m-am răzvrătit, dar după aceea mi-am dat seama că oricând te veghează și poți sta de vorbă cu ei și nu te mai afectează atât de tare”.
„De mic copil am știut că vreau să fiu artist. Și am avut multe frâne. Am fost picat la teatru că eram prea scund. După ce am picat la teatru, după ce am făcut armata, eu am vrut să dau din nou, dar tatăl meu mi-a spus: „O dată te-am lăsat să dai.” Era foarte greu atunci, o singură clasă la Târgu-Mureș și două la București. Eu practic am dat pe două locuri din patru”.
Actorul spunea adesea că pentru el a fost foarte importantă libertatea, să nu fie îngrădit, să nu fie mințit, să nu fie cenzurat. Toate cântecele și poeziile lui erau inspirate din viața lui, spuneau povestea vieţii lui.
„Cine vrea, să fie vulnerabil. Poți să fii vulnerabil și fără să te expui. Dacă ai o slăbiciune și ai fricile tale, deja ești vulnerabil, că te expui, că nu te expui. Pentru mine succesul, faima și banii sunt ca frunzele copacului. Și atunci învățăm de la copaci. Ele când sunt, trebuie să te bucuri de ele când sunt verzi. Apoi vine viscolul iarna, copacul este tot acolo, așteaptă o altă primăvară. Cât timp depinzi de succes vei suferi, tragi tare, te agăți de lucrul ăsta și suferi”.
Ioan Gyuri Pascu a vorbit de asemenea despre invidie şi gelozie.
„Invidia, gelozia, vin din frică. Frica de a pierde ceva. Cel pe care îl invidiezi ajunge la ceva ce tu vrei să ajungi și nu ai ajuns. Tot e frică. Și câinii latră din frică. Oamenii nu se uită la ce au, ci la ce nu au. Așa am fost crescuți: să categorisim, să comparăm, să spunem că ăla este mai bun, ăla este mai rău. Dacă îl invidiezi pe ăla care a făcut, fă și tu. Care este problema, ce te oprește?!”, a mai spus actorul.
Ioan Gyuri Pascu mărturisea că el nu se mai gândea la viitor. „De cate ori mi-am făcut planuri nu mi-au ieșit. Normal că ai o viziune, îți faci o schiță. Eu văd ca pe un lucru foarte prost, planificarea pe termen lung. Mai bine planific ce fac anul ăsta. Eu de mult timp nu îmi mai fac planuri de viitor, dar îmi place să trăiesc fiecare proiect actual. În ăla mă implic și pe ăla îl duc la capăt. Și după aceea mă apuc de altu’ și de altu’ și așa mai departe”, mărturisea regretatul actor.
