Laurențiu Barbu
Orașul de pe Bega, în timpul nopții, arată ca în timp de război: magazine arse, patrule pe străzi, convorbirile telefonice sunt întrerupte, oricine este găsit pe străzi este arestat. Rezistenţa nu încetează.
În urmă cu 30 ani un angajat de la Uzinele Mecanice din Timişoara pornea sirena aeriană. A fost semnalul pentru mii de timişoreni să iasă din nou în stradă, revolta luând astfel amploare. Pe 19 decembrie 1989, încă de dimineaţă, muncitorii de la Elba, 6 Martie, Solventul şi Azur au declanşat acţiuni de protest, iar strigătele de revoltă din zilele precedente au luat amploare. Aproape 100.000 de oameni au manifestat pe străzile oraşului, scandând împotriva regimului comunist şi a familiei Ceauşescu.La Opera din Timişoara, manifestanţii se organizează, susţin discursuri. Primul organism revoluţionar este constituit aici: Frontul Democratic Român. Între timp, pe străzile oraşului continuau ciocnirile între forţele de ordine şi demonstranţi.
Autorităţile au început să realizeze că nu vor face faţă valului de proteste nici dacă armata va trage din nou în plin. Prim-secretarul judeţului Timiş, Radu Bălan, a încercat în disperare cartea negocierilor. S-a dus la uzina Elba pentru a-i linişti pe muncitori, dar a fost luat ostatic.La faţa locului a venit şi generalul Ştefan Guşă, însoţit de un pluton de militari. Guşă a reuşit într-un final să îl elibereze pe Bălan după discuţii paşnice. Reconcilierea a fost însă doar de scurtă durată. Spre seara zilei de 19 decembrie, demonstranţii din centrul oraşului s-au confruntat din nou cu militarii. 7 persoane au murit şi aprope 100 au fost rănite.
Citește mai mult: istorie-pe-scurt.ro
