Promovarea memoriei colective pentru conservarea identității românești
Promovarea memoriei colective pentru conservarea identității românești
Identitatea culturală a poporului român
în căsuțele românilor curge sânge nobil roman, limba lor e mai apropiată de latină decât cele vorbite în Italia, Galia ori Spania, iar portul, datinile și dansul devin argumente ale originii romane.
Miorița, cu toate variantele ei, ne învață să ne ridicăm mai presus de noi înșine, ne îndreaptă cugetul spre stele și ne înnobilează sufletește. Miorița poate fi mai importantă, mai de preț și mai folositoare pentru viața lăuntrică a fiecăruia dintre noi și a oricărui om de pe lume, de orice religie sau fără religie, decât Tezaurul de la Pietroasa și decât toate bogățiile.
Joseph Campbell consideră că vasul de la Pietroasa este un vas sacramental, analizează fiecare imagine în parte și ajunge la concluzia că înfățișează scene ce au ca personaj principal pe Orfeu ca salvator.
Miorița prezintă dorul omului după extrema cunoaștere a valorii sale absolute, pe care o caută printre stele și divinități. Vorbele ciobanului despre nunta sa cosmică exprimă strădania spirituală a omului de a se eterniza în cer. Ciobanul din Miorița, altfel spus omul în general, căutând divinitatea în cer, își caută propria sa esență divină. Veșnicia pe care omul o acordă zeităților, este nemurirea pe care și-o acordă sie însuși.
Se mai spune că feciorii mai mari au hotărât că ei își vor bea vinul numai la începutul anului, în timp ce februarie bea zilnic din partea lui și era mereu vesel și cu chef de vorbă.
În ziua sărbătorii nu se înstrăinează lucruri din casă. Potrivit tradiției, în ziua praznicului nu este bine să împrumutăm lucruri din casă pentru a proteja căminul de pagubă.
Se spune că doi frați cu numele Ili Mic și Ili Mare, care locuiau în hotarul comunei Iad, actuala comună Livezile, au fost nevoiți, din cauza năvălirilor tătărești, să se refugieze cu familiile lor și cu vitele peste vârful dealului Strâmba.
În unele zone, obiceiul se sfârșește marțea, când are loc spargerea Călușului. Călușarii se duc apoi și îngroapă ciocul într-un loc ascuns și abia peste un an îl mai scot la lumină, cu ocazia unui nou legământ.
Cel care aruncat țurca urmează să așeze ciomagul perpendicular peste mijlocul gropii, iar jucătorul care a atins țurca va lua țurca în mână și va face un pas din locul unde a căzut țurca înspre direcția gropii.
Bunicile noastre aveau însă și alte trucuri. Pentru ele aerul, apa și mâncarea pregătită cu propriile mâini reprezentau cele mai eficiente tratamente.
Udatul Ionilor a devenit o sărbătoare cu adevărat spectaculoasă care transmite un strop din veselia şi emoţia întregului sat
Crăciunul la români este o importantă sărbătoare religioasă. În satele românești, unde tradiția se mai păstrează femeile și bărbații încep pregătirile cu mult timp înainte de această sărbătoare.
Acum 100 de ani, românii erau mai săraci, iar asta se vedea mai ales în mâncărurile ce erau servite.
În calendarul popular soborul Sfinților Mihail și Gavril se serbează trei zile, în 8, 9 și 10 noiembrie. Prima zi se numește capul Arhanghelului, a doua zi mijlocul Arhanghelului, iar a treia zi coada Arhanghelului.
Țesutul la război a fost adânc intrat în sufletul românilor, chiar și bărbații sau copiii ajutau la diferitele etape ale execuției, pe care le realizau femeile pricepute.
Păzitul Usturoiului era o petrecere menită să îndepărteze spiritele rele, la apropierea iernii. Avea loc în aşa-numita Noapte a Strigoilor, care, conform calendarului creştin, cădea în Noaptea Sfântului Andrei, 29 spre 30 noiembrie.
Here you'll find all collections you've created before.