Laurențiu Barbu
Anton Pann s-a născut în 1796, în târgul Sliven, Bulgaria. După moartea neaşteptată a tatălui, mama sa, Thomaida împreună cu cei trei fii ai, Antonache fiind cel mai mic, trece la nord de Dunăre, stabilindu-se în Chişnău.
Fraţii mai mari se înrolează în armata turcească, murind în bătălia de la Brăila în 1809. Singura bucurie a Thomaidei era mezinul, care e angajat corist la biserica cea mare din Chişinău, având o voce frumos timbrată.
În anul 1812, pe când avea doar 16 ani, se stabileşte împreună cu mama sa în Bucureşti, unde avea să-şi câştige pâinea, la început cântând pe la biserici şi dând lecţii de muzică orientală pe la diverse mănăstiri. Stăpânea foarte bine muzica vocală şi instrumentală şi limbile: greacă, turcă, rusă şi română.
După 1816 urmează cursurile școlilor de cântare bisericească. Dovedind inteligență și pasiune, în 1819 este angajat șef al tipografiei care funcţiona lângă Biserica „Sfântul Nicolae“.
Anton Pann își amintește că el răspundea de „toate rosturile ce se impun în tipografie“. La doar 23 de ani este numit în comisia pentru traducerea cântărilor bisericeşti din greceşte în româneşte. În timpul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu trece munţii la Braşov, unde rămâne un an, încântat fiind de mediul cultural cu totul deosebit pe care-l descoperă aici.
După ce revine în Capitală, se căsătoreşte cu Zamfira Agurezeanu, „fiinţă de suflet“ pe care o îndrăgeşte foarte mult. Mariajul cu Zamfira nu durează mult din cauza unor neînţelegeri, Anton Pann confesându-se mai târziu: „Bici de foc muierea mea,/ Una voi eu, ş-alta ea“.
În anul 1826 se stabileşte la Râmnic, fiind numit profesor de muzică la episcopie şi cântăreţ la Biserica „Buna Vestire“. Vizitează de mai multe ori Mănăstirea Dintr-un Lemn, îndrăgostindu-se de Anica, nepoata stareţei Platonida. Împreună cu aceasta merge din nou la Braşov, unde este cântăreţ la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Şchei.
Reîntos în Capitală, se desparte de frumoasa Anica, care nu se poate adapta la noua viaţă, dedicându-se în totalitate operei sale. La 27 iunie 1842 este numit profesor de muzică la Seminarul Mitropoliei. În 1843, Anton Pann devine proprietarul unei tipografii la care a scos mai multe cărți cu privire la cântecul bisericesc.
În timpul revoluției pașoptiste, tipăreşte un ghid de conversaţie: ”Dialog în trei limbi: ruseşte, româneşte şi turceşte” cu scopul de a ușura conversația revoluționarilor cu forțele ce amenințau surpimarea mișcării.
Nu a fost lipsit nici de la ceremonia de sfinţire a stindardelor libertăţii naţionale, organizată cu mare fast la Râmnicu Vâlcea. Acum este momentul când revoluţionarii vor cânta marşul revoluţionar ”Deşteaptă-te române”, pe versuri de Andrei Mureşan şi muzică de Anton Pann, o adaptare după melodia cântecului ”Din sânul maicii mele”. Era pentru prima dată când se cânta viitorul imn de stat al României.
Devine proprietarul unei case în mahalaua Lucaci, cumpărată pe numele noii sale soţii sale, Catinca. Anton Pann moare pe neaşteptate, la 2 noiembrie 1854, în casa sa de pe strada ce astăzi îi poartă numele.
Sursa: http://www.istorie-pe-scurt.ro/anton-pann-sau-povestea-muzicii-imnului-national/
