Situat în sectorul 2 al Bucureștiului, cartierul Floreasca este în parte ridicat pe fosta groapă de gunoi a orașului. Pentru cei care nu știu, Capitala României înainte de Primul Război Mondial abia atingea zona bulevardului Dacia, proaspăt integrată în oraș, cu ocazia lotizării grădinii Ioanid. Dincolo de această zonă erau niște mahalale care aparțineau de comunele mărginașe Capitalei și groapa de gunoi.

Istoria acestei zone se împarte în trei perioade. Perioada de dinainte de comunism insuficient cunoscută, perioada comunistă, când au fost construite cele mai multe din clădiri şi când au fost organizate străzile din prezent şi perioada actuală când au apărut noi obiective în zonă.

Floreasca, unul dintre cele mai atractive cartiere din Bucuresti în momentul actual, era în sec. XVI-XVII o parte din moşia domnească din jurul oraşului Bucureşti. Ea se întindea, ca şi astăzi, până-n vadul Colentinei, înspre nord, învecinându-se cu vechiul sat Cârstieneşti, demult dispărut. Pe această moşie trecea vechiul drum numit la sfârşitul secolului al XVII-lea “Drumul Plăcintei” şi se îndrepta spre Bucureşti. Moşia, aparţinând boierilor Floreşti, s-a numit Floreasca.

După 1910, arhitectul Ion D. Trajanescu a proiectat ansamblul de locuinţe individuale construite în „parcelarea Floreasca” de Societatea Comunală de Locuinţe Ieftine din Bucureşti. În comparație cu lotizarea/ parcelarea Ioanid, proiect de urbanism întocmit de către municipalitate în 1909 şi executat, în mare parte, în perioada 1909-1914, pentru oamenii cu dare de mână, parcelarea Florească seamănă mai mult cu ceea ce s-a petecut în alte zone ale Bucureștiului : cea din zona Grivița – Ion Mihalache, respectiv Bazilescu. Mai exact s-au gândit loturi mici de pământ pentru muncitorii diverselor fabrici.

În 1935 în urma negocierilor dintre Compania Ford România şi statul român, inclusiv regele României, în cartierul Floreasca s a construit prima mare linie de montaj din estul Europei a fimei Ford. Aici s-au produs mii de autovehicule, compania având pe linie două modele. Clădirea uzinei Ford România a devenit fabrica Automatica în timpul erei comuniste. După revoluţie o perioadă încă a funcţionat, astăzi ea fiind închisă. Faţada clădirii şi o parte din clădire încă mai pot fi văzute pe Calea Floreasca, păstrând aspectul de la inaugurare, din 1935.

Blocurile, cvartalele staliniste, clădirile în stil realist-socialist au fost construite in epoca Dej. În 1957 regimul comunist a dat în folosinţă un cartier complet la standardele de atunci, care cuprindea cinematograf, şcoală, sală de sport, parcuri, spaţii comerciale.

„Iată gropile Floreasca. Un peisaj cu care bucureştenii s-au obişnuit în anii aceştia. Miroase a cărămidă şi mortar. A prospeţime. Gândim, trăim, construim în umbra gigantică a macaralelor. Universul acesta compus din câţiva pereţi, parchet, sticlă şi marmură, universul acesta modest la urma urmei, nu i s-ar fi dezvăluit unui muncitor dacă puterea n-ar fi fost cucerită de muncitori. Cine ar fi locuit înainte vreme într-un asemeanea apartament? Blocuri pentru toţi oamenii muncii. Trăim vremuri noi, pentru oameni noi, clădim un viitor luminos proletariatului, construim o nouă Românie, eliberată de sub jugul burghezo-moşierimii ”, aşa prezenta, în anii 50-60, propaganda Partidului Comunist realizările din această zonă.

Între anii 1956 şi 1958, cartierul de case din Groapa Floreasca a fost inclus în planul de urbanizare a Bucureştiului. Au fost demolate sute de imobile, iar locuitorii lor, mulţi dintre ei rromi, au fost deportaţi. Cei mai norocoşi dintre ei au fost mutaţi la bloc.

Au fost construite zeci de blocuri şi cvartale în stil realist-socialist şi constructivist, după modelul arhitecturii sovietice: imobile stereotip, strict funcţionale, poreclite de populaţie „coteţe”. Filmele de propagandă preslăveau noile cvartale din cartierul Floreasca. Chipurile erau destinate exclusiv proletariatului, celor care trudeau din greu pe şantierele patriei, pentru construcţia socialismului.

Pe terenul situat spre nord, s-a construit localul Liceului Rosetti si s-a amenajat un mare parc, iar pe terenul situat spre sud s-au construit localul Şcolii generale Emilia Irza, cinematograful Floreasca şi s-a amenajat parcul din faţa acestuia.

Trebuie spus că erau mai multe categorii de blocuri : unele înghesuite, mici, fără niciun fel de confort, intimitate și spațiu, și altele mult mai mari. Repartițiile se dădeau în funcție de … funcția de partid. Așa a apărut ideea că Floreasca este un cartier de securiști. Mai mulţi activişti şi membri importanţi de partid au primit locuinţă aici inclusiv Ion Iliescu. Cartierul a devenit o zona specială unde nu se oprea alimentarea cu energie electrică pe economisire, încălzirea fiind pe bază de gaz metan locuitorii erau privilegiaţi pentru că nu sufereau de frig.

Pe 31 decembrie 1956 a fost prima emisiune de televiziune şi Cartierul Floreasca apărea în cadrul unor reportaje reportaje ce glorificau casele noi și condiţiile de trai. Cartierul era plin de flori și arăta foarte curat. Maşini aproape că nu vedeai. Ici-colo apărea câte un Moskvici sau un Trabant.

După schimbarea de regim din 1989 cartierul Floreasca a devenit ţinta diverşilor investitori care obţineau dreptul de reîmproprietărire de la vechii locuitori. Aceştia au contribuit prin construcţia de noi clădiri la imaginea de cartier scump al zonei.

Predomină blocurile cu 4 etaje şi este plin de parcuri şi verdeaţă. Este un cartier vizat de foarte multi expati. Se regăsesc aici și construcții cu o bogată istorie. Putem remarca două imobile construite de G.M. Cantacuzino : blocul de locuințe pentru funcționarii bancii Chrisoveloni (1922), la intersectia cu strada Hatmanul Arbore și vila Florica Policrat de la nr. 24, imobil ridicat de același arhitect, astăzi de nerecunoscut din cauza reconditionarii neinspirate.

Floreasca rămâne cartierul care astăzi se mândreşte cu străzile sale îngrijite, cu nume de compozitori, de-a lungul cărora se împletesc casele boierilor de altădată şi blocurile realist-socialiste. De asemenea sa zona este împânzită de unele dintre cele mai luxoase cluburi precum Club Pescariu, Club Fratteli, Club Gaia, dar și zone de agrement cu stranduri, restaurante etc. Un cartier care exprimă istoria noastră recentă, un loc în care trăiesc deopotrivă nostalgici, dar şi contestatari ai vremurilor comuniste.


Sursa: turismistoric.ro

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!