Laurențiu Barbu
În zona Bisericii Amzei din Capitalei regăsim în prezent casa diplomatului Radu Arion, figură politică marcantă a istoriei românilor ce a sfidat guvernul de la Bucureşti în 1946 prin refuzul de a se întorce în ţară şi prin ascunderea unei părţi importante din arhiva ambasadei României din Grecia.
Casa a fost construită la sfârşitul secolului XIX (1894) de către arhitectul Filip Xenopol, după cum poate fi observat şi astăzi din inscripţia „FX” aflată pe o petală a unui cartuş ornamental dintr-un colţ al casei. Clădirea a fost construită într-un stil neogotic cu influenţe neoclasice. În prezent, clădirea poate fi greu de observat, fiind umbrită de două blocuri construite în stânga şi dreapta ei, chiar şi aşa, odată ce o priveşti, nu ai cum să nu-i observi stilul şi statura impozantă. Curtea nu este extrem de mare, iar poarta din fier lăsa loc pătrunderii în interior a trăsurilor ce aduceau boieri şi oameni politici. Deasupra arcadei elegante se află o lampă ce aduce aminte de stilul anului 1900, realizată din sticlă multicoloră.
Faţada este un alt reper ce o diferenţează de clădirile din jur, având culori pastelate şi decoraţiuni realizate sub ferestrele încadrate de pilaştri cu capiteluri în stil corintic simplficat.
Locuinţa a reprezentat zestrea Caterinei Christopoulos, stră-strănepoată a poetului grec Athanasios Christopoulos, la căsătoria cu Scarlat C.Arion (1868-1937). Scarlat Arion se trăgea dintr-o familie de boieri ce aveau moşie în Ialomiţa, la Bujoreni. Cuplul a avut trei copii, doi băieţi şi o fată. Dintre aceştia, Vasile Arion (1902-1977), devine arhitect, al doilea fiu, Radu Scarlat Arion (1904-1991), devine diplomat al ambasadei României din Grecia. Licenţiat în drept la Sorbona, Radu Arion ajunge o figură cunoscută în urma gestului său curajos din 1946, când acceptă exilul după ce guvernul României îl cheamă să se întoarcă în ţară. În acel moment, bărbatul ia cu el şi o parte din arhiva ambasadei, pe care fiu său Constantin Arion o va aduce înapoi în România după 1989.
„S-a întâmplat ceva bizar pentru mine în 1945. Tata a refuzat să se întoarcă în ţară. Arhiva diplomatică… îmi aduc foarte bine aminte. Venise ambasadorul Elveţiei care reprezenta România comunistă la Atena şi-l cunoştea pe tata. I-a zis: „Radule, regret, trebuie să-ţi cer cheile de la ambasadă”. Tata, un om extraordinar, a spus: <<Sparge uşa dacă vrei, dar eu nu-ţi dau nimic>>. Am cărat toată arhiva la noi acasă şi am păstrat-o ani mulţi”, a mărturisit Scarlat Arion într-un interviu din „Jurnalul” din anul 2005.
O voce puternică împotriva sovieticilor
Ulterior sfidării regimului comunist, Radu Arion se remarcă în Grecia după ce devine colaborator al ziarului „Vocea libertăţii”, publicaţie fondată în 1954 de către ziarişti greci originari din România. Scopul publicaţiei era acela de a prezenta realitatea din România comunistă. Bărbatul îşi ajută semenii refugiaţi în exil şi aduce şi distrubuie refugiaţilor 163.000 de kilograme de alimente prin intermediul organizaţiei Romania Welfare, înfiinţată chiar de el.
Prin intermediul organizaţiilor înfiinţate de el, devine o voce ce militează împotriva influenţei sovieticilor în România şi în celelalte state comuniste. „Nu e vorba de mici nedreptăţi, de mici încălcări ale libertăţii. Aici este vorba de cea mai mare asuprire pe care istoria a cunoscut-o vreodată. Sute de milioane de oameni sunt de ani întregi sub cea mai cruntă teroare care a existat cândva, sub cea mai sistematică teroare; sute de milioane de oameni, care au reprezentat civilizaţii vechi şi puternice, pe care fără încetare şi metodic, bolşevicii caută să le distrugă”, afirma Radu Arion în cadrul scrierilor şi conferinţelor sale, organizate de Adunarea Naţiunilor Captive din Europa din Paris şi Londra, după cum se arată în cartea „Vocile exilului” de Georgeta Filitti (1998, editura Enciclopedică).
Scarlat Arion, fiul lui Radu Arion, îşi aducea aminte de poveştile tatălui său despre casa de lângă Biserica Amzei, devenită în prezent monument istoric.
„Este casa în care s-au casatorit parinţii mei. Casa care a aparţinut bunicului meu, Scarlat Arion, care era senator. E o casă foarte frumoasă. Tata ne povestea mereu despre ea şi despre cum bunicul nu a vrut sa-şi pună telefon”, a mai afirmat Scarlat Arion în interviul din 2005.
O perioadă în această clădire a funcţionat timp de 10 ani, până în 2004, cazinoul Astoria, apoi câteva birouri şi un restaurant au avut sediul aici. În prezent, porţile locuinţei sunt ferecate. Pe 21 octombrie 2017 au fost aduse înapoi în România osemintele lui Radu Scarlat Arion şi ale familiei sale şi a fost oficiat un serviciu religios în cadrul Cimitirului Bellu.
Sursa: descopera.ro
