Laurențiu Barbu
- Pitagora (580-495 î. Chr.), despre înțelepciunea geților, în lucrarea “Legile morale și politice”:
“Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți, pământurile sunt fără margini, toate câmpurile sunt comune. Și dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer.”
2. Herodot (484 – 425 î. Chr.), despre Zalmoxis și nemurire în lucrarea“Istorii”:
„Iată cum se cred nemuritori geții: ei cred că nu mor și că acel care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zalmoxis. Unii din ei îi mai spun și Gebeleizis.”
3. Platon (427 – 347 î. Chr.), despre învățăturile medicale primite de traco-geto-daci de la Zalmolxis, în dialogul “Carmide”:
„(…) Acest descântec, eu (Socrate – n.n.) l-am învățat acolo în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se zice că îi face pe oameni nemuritori. Spunea tracul acesta (…) că Zalmoxis, regele lor, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără a ține seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neținându-se seama de corp; tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe dintre boli: pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune și rele – pentru corp și pentru om în întregul său – vin de la suflet și de acolo curg (ca dintr-un izvor) ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales și în primul rând, să tămăduim izvorul răului ca să se poată bucura de sănătate capul și tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete înțelepciunea.”
4. Strabon (63 î. Chr – 21 d. Chr.), despre Zalmoxis, în lucrarea “Geografia”:
“Intorcându-se la el în ţară, s-ar fi bucurat de o mare trecere la conducători şi la popor – întrucât, întemeiat pe semnele cereşti, el făcea prorociri. În cele din urmă l-a convins pe rege să-l facă părtaş la domnie, spunându-i că este în stare să-i vestească voinţa zeilor. Mai întâi, [Zalmoxis] s-ar fi făcut preot al zeului cel mai slăvit la ei, iar după aceea a primit şi numele de zeu, petrecându-şi viaţa într-o peşteră, pe care a ocupat-o el şi unde ceilalţi nu puteau intra.”
5. Împăratul Iulian Filozoful (331-363 d. Chr.), citându-l pe Împăratul Traian în lucrarea “Împărații”:
“Geții (dacii) pe care i-am învins erau cei mai valoroși războinici din lume, nu numai datorită tăriei trupului lor, dar și datorită doctrinei pe care o dețin de la slăvitul lor Zalmoxis. Convinși că ei nu mor nicidecum, doar că își schimbă locul de ședere, ei sunt mai degrabă dispuși să înfrunte moartea decât alții călătoriile.”
6. Iordanes (secolul VI d. Chr.), despre Zalmoxis , în lucrarea “Getica”:
În cel de al doilea lăcaș al lor, adică în Dacia, Tracia și Moesia, goții (geții – n.n.) au avut drept rege pe Zalmolxis, despre care cei mai mulți scriitori de anale ne spun că a fost un filozof cu o eruție de admirat.”
Sursa: http://adevaruldespredaci.ro/2016/10/ce-spun-izvoarele-istorice-antice-despre-zalmoxis-si-spiritualitatea-getilor-e-bine-de-stiut-cele-mai-importante-citate-aici/
