Laurențiu Barbu
Georgeos Diaz Montexano, scriitor și cercetător spaniol: «Declaraţia lui Traian s-a interpretat greşit. El era, în mod evident, urmaşul indigenilor din regiunea respectivă, adică al turdetanilor. Când el declară că s-a întors în ţara străbunilor săi (în timpul războaielor daco-romane- n.n.), spune pur şi simplu că strămoşii lui îndepărtaţi proveneau din zona Daciei, altfel spus, că turdetanii (nu latinii) proveneau din vechea Europă de Est, din părţile vechii Dacii. După cum arată studiile mele de mai bine de douăzeci de ani, toate acestea se coroborează cu diferite fapte şi date:
Mai întâi, prezenţa în regiunea Daciei şi a Vechii Europe de Est a numeroase toponime cu forma Turdo (vezi orașul Turda din România – n.n.), şi tocmai această Turdo este adevărata rădăcină a cuvântului “turdetanos”, căci terminaţia “-tanos” este un sufix de origine sau provenienţă, adică Turdetania este “ţara, naţiunea sau regiunea turzilor”, şi într-adevăr, capitala Turdetaniei se menţionează cu numele de Turta sau Turda.
În al doilea rând: potrivit surselor consultate de Strabo, prin intermediul lui Asclepiades care a trăit o perioadă în Turdetania ca profesor în familii turdetane bogate, turdetanii aveau o scriere proprie (scrierea iberică meridională, cu siguranţă), tratate de gramatică, anale istorice, legi şi poeme, cu o vechime de mai mult de 6000 de ani, iar în Dacia, după cum s-a demonstrat, exista deja o proto-scriere datată între cel puţin 2000 şi 1000 de ani înainte de cea sumeriană, adică o scriere care în vremea lui Strabo avea deja o vechime de aproximativ 5000 de ani, sau chiar 6000, căci încă ne mai rămân multe datări de realizat.»
(Extras din cartea NU VENIM DIN LATINĂ, autor Carme Huertas (pag. 71))
