Făcău este un sat din comuna Bulbucata (jud. Giurgiu) din Muntenia, la nici 20 km. de București. Ca şi particularitate, această localitate are nu mai puţin de şapte obiective incluse în lista monumentelor istorice din judeţul Giurgiu, respectiv: şcoala veche, grădiniţa, primăria, Biserica „Sfântul Gheorghe”, Biserica „Sfântul Ştefan”, Conacul Voinea şi Moara cu turbine Voinea.
Numele de „Bulbucata” poate veni de la „ieșit în afară”, „formând o proeminență”; „umflat”, cu trimitere la ochi, adică „larg deschis, holbat” (uimit, speriat, atent), sau „bulbuc”, ca „ochi de apă”. Localitatea se află în zona central-vestică a județului, pe malurile Neajlovului. Aici s-a aflat cândva un avanpost defensiv roman. De asemenea, încă mai sunt vizibile urmele unui străvechi drum roman.
Cert este că, așa cum o demonstrează fragmentele ceramice descoperite, zona a fost locuită permanent încă din epoca bronzului de triburile geto – dacice. Aici a fost descoperit un mormânt de războinic geto – dac de înhumație încadrat a aparține secolului al IV–lea î.Hr. (acum 2.400-2.500 de ani). Din inventarul său de luptă care l-a însoțit pe defunct în celălalt tărâm s-a descoperit coiful său de luptă și două sulițe, etc.
Coiful, cu o evidentă formă falică, s-a păstrat destul de bine și este unul creat din bronz, prin turnare și ciocănire. Calota este elipsoidală cu muchia ascuțită. Există o protomă de berbec pe vârful unghiului frontal. Apărătoarea de frunte este una verticală, cu arcadele marcate, prelungite pe apărătoarea nazală. Apărătoarea de ceafă este arcuită în exterior. Obrăzarele sunt mobile, în șarnieră (reconstituite pe baza niturilor păstrate). Prezintă unele degradări fizico-mecanice, respectiv o perforaţie în calotă şi micro-fisuri pe suprafaţa acesteia. Coiful a suferit unele deformări mecanice, datorate probabil presiunii pământului şi a fost restaurat prin completări, ceea ce poate explica diametrul relativ mic al „gurii” de intrare.
Coiful este încadrat ca unul de „tip chalcidic”, având numărul de inventar: 32479. Dimensiuni: L = 20,1 cm; H = 25, 8 cm; Grosime tablă= 0,1 cm; G = 824,65 gr. (inclusiv adaosurile moderne de restaurare).
Aparținând probabil unei căpetenii locale, acest coif de luptă geto – dacic din bronz, spectaculos prin forma sa, asigura protecția împotriva loviturilor celui ce îl purta și îi oferea siguranța de sine necesară în cazul unui atac în forță. Acum el se află în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României din București.
Sursa: cunoastelumea.ro
