Credeți că România se va mai face bine vreodată? Eu încep să cred că nu, din păcate. Nimeni nu vorbește de cetățean, de cum e tratat el de stat. Spațiul public e intoxicat cu dezbateri sterile, fără fond profund. Între timp, românul de rând se transformă treptat în iobag pe moșia celor care se hrănesc din averea statului. Fiscul îi căsăpește afacerea cu controale peste controale, făcute special pentru smuls șpăgi sau dat amenzi (nicăieri în lumea NORMALĂ, domnule Iohannis, nu se petrece asta!). Plimbatul pe la ghișee, pe timpul și pe banii tăi, e în continuare sport național.

Oriunde în lumea NORMALĂ schimbarea unui act (identitate, auto, casă, adresă etc.) se face prin telefon sau online, durează câteva minute. La noi? În alte părți, reglarea anomaliilor, greșelilor se face simplu și tot timpul în favoarea contribuabilului. Am auzit ”n” povestiri despre cum i-a iertat fiscul pe cei care greșiseră și cum i-a învățat să intre în NORMALITATE. Am caz în familie de executare silită pentru un impozit din 2002 (!!!, după lege, trebuia prescris la cinci ani), calculat greșit tot de Fisc, pentru că i-a trecut persoanei în scripte un venit de 10 ori mai mare decât a avut ea în realitate!!! A pierdut omul zeci de ore pe la ghișee, a dus acte, a făcut cereri, a demonstrat greșeala – geaba! Tot el e de vină. Întrebați-vă prietenii care au trecut prin situații similare și veți afla răspunsul real. Unul ANORMAL! S-a schimbat ceva, în 26 de ani? Doar formele.

Polițiștii sunt căsăpiți în plină stradă de interlopi pentru simplul motiv că infracțiunea de ultraj îi poate costa cel mult o amendă sau închisoare cu suspendare. De asemenea, întrebați-vă prietenii ce relație polițist-cetățean există în America, de pildă, și veți afla din nou răspunsul. S-a schimbat ceva pe tema asta? Doar uniformele și siglele. De ce? Pentru că hoții de toate genurile n-au nevoie de Poliție forte, ci de una la cheremul lor. Pentru că Poliția însăși nu s-a curățat din interior și a proliferat cultura aranjamentului, a prieteșugului, a cumetriei, a supunerii față de prefect, ministru, politician.

România este azi teren fertil pentru violență. Verbală, fizică, mediatică, în politică, oriunde. Avem mari carențe de educație, de educare, de fapt. Suntem o nație care știe carte, pricepută, muncitoare, dar cu lipsuri mari de comportament …NORMAL. Nu știm să zâmbim, să fim amabili, înjurăm, claxonăm, dăm flashuri la volan, depășim viteza legală, fentăm regulile, ne certăm, ne separăm. Nu avem cultura unității, a echipei, a respectului pentru celălalt, a construcției. Trăim individual, nu în societate. Producem multă lăcomie, enorm de mulți obsedați după avere, putere, lux, vacanțe prin Caraibe și alte cele.

Uităm de cel în suferință, nu întindem mâna, dar tragem garduri înalte să ne apărăm agoniseala noastră de huzur. Nu luptăm să schimbăm, ne ”adaptăm” pentru a ne salva personal, jonglăm printre obstacole în interes propriu, nu pentru binele general. Ne dăm copiii la școli cu gândul să scape de România, plătim meditații, îi ținem pe bani, ne pare rău să sufere. Vor suferi oricum mai târziu, căci viața are regulile ei, dar nu ne pasă decât cum să scape din țară, nu să lupte pentru sănătatea ei. Și-atunci cum să reziste o lume ca asta, în care toți vrem o parașută individuală, să cădem lin pe un teren ce face implozie?

Sistemul sanitar e în colaps, iar statul îi îndeamnă pe medici să ia în continuare bani de la amărâții de pacienți; logic, așa niciun guvern nu mai e obligat să dea salarii. În paralel, același stat risipește miliarde pe cheltuieli inutile (biserici, TVR, Aerocluburi, borduri, panseluțe, fântâni arteziene, contracte de partid etc. etc.). Schimbă cineva asta? Nu în viața noastră. Și nici pacientul nu e interesat să schimbe ceva. El ”dă”, în loc să-i ceară lui Ponta și oricărui guvern să plătească medicii precum magistrații, mai ales că a cotizat o viață, are asigurare legală și nu e obligația lui să completeze veniturile personalului medical. E, de fapt, o cumetrie pacient-guvern, de care politicienii profită dintotdeauna pentru a nu mări salariile și a-și păstra banii de pomeni electorale – vitale alegeri.

Politicienii? Sunt racolați pe criteriul apartenenței la gașcă, la șpagă, la rețea. Nu dintre valori, dintre cei onești, ci în general dintre cei capabili să susțină ”SISTEMUL”. Populația? Alimentează acest sistem prin vot, fără pretenții (vezi votarea penalilor de pe listele electorale), fără presiune în stradă și la orice colț al societății. Democrația e, până la urmă, o luptă individuală, unde fiecare pune presiune pe ce descoperă în viața de zi cu zi, unde omul se revoltă, întreabă, cere, căci el plătește factura. La noi? Uitați-vă în jur. Sunt o ultraminoritate cei care luptă împotriva SISTEMULUI. Și-atunci, de ce s-ar schimba el, SISTEMUL? De ce ar apărea partide noi, oameni noi, politicieni altfel? De unde? Nu se poate, din neant.

Nu, România nu se poate face bine cu ”merge și-așa”. Cu toate bolile trecutului, agravate între timp. Nu exista atâta goană după lăcomie, cu niște ani în urmă! Sincer, chiar credeți că s-a schimbat ceva cu adevărat, pe fond, în România? Da, poate niște insule prin justiție, servicii etc., dar e prea puțin. Și, în plus, s-au cancerizat multe alte laturi ale societății. Nu există energie pentru schimbare. PSD, PNL, UDMR, UNPR și alți profitori ai democrației știu bine asta. Omul de rând nu are forța să provoace o revoluție, o schimbare de paradigmă, să răstoarne SISTEMUL care distruge națiunea. Speranța sună bine, dar nu stă pe o temelie zdravănă. Salvarea nu poate veni din exterior, nici de la Dumnezeu, ci din interior, de la noi, cei mulți și proști. Dar noi am cam pierdut partida.

Un singur lucru palpabil am câștigat de la Revoluție încoace. Dreptul legal de a fugi din țară. Putem evada din acest infern, iar asta poate fi o formă de izbăvire. Singura, de fapt. În țară, nu prea există viitor pentru o lume…NORMALĂ, cum bine promitea Klaus Iohannis în campania electorală. Nu-i sfătuiesc pe cei care și-au făcut un destin afară să se întoarcă în țară. Doar dacă vor să-și trăiască bătrânețile acasă și vor să fie înmormântați în pământul din care s-au născut. Altfel, ar face bine să se gândească de trei ori înainte să ia o decizie. Știu destule exemple de emigranți întorși la vatră care nu s-au mai ”adaptat” la răul de aici, după ce au trăit ani în…NORMALITATE. Și e de înțeles.

Ce le-aș spune celor care vor să plece din țară? Să plece! Dacă au curaj, putere de luptă, încredere și o mână întinsă, să nu stea pe gânduri. Știu că nu sună patriotic, dar sună omenește. Decât o viață în umilință românească, mai bine una în umilință diasporeană. Căci după umilința de afară, vine la un moment dat și izbăvirea. Aici tare mi-e teamă că nu va veni decât la moarte…

P.S.: Ieri seară, m-am aflat în studioul unei televiziuni de știri cu doi politicieni tineri – Tudor Barbu (PNL) și Bogdan Diaconu (PRU, fost PSD). Amândoi susțineau că ”străinii au distrus România” cumpărând ieftin marile companii. E discursul la modă nu doar la noi, ci și în alte țări sărmane, care va aduce probabil voturi, de ce să nu vorbească oamenii pe placul norodului? Adevărul e altul, dacă vorbim ca oameni cu mâna pe inimă, nu ca politicieni care spun ce vor oameni să audă, pentru ca apoi să-și vadă de ale lor: dacă a distrus cineva România, aceia am fost noi românii. Prin politicienii pe care i-am trimis să guverneze în numele nostru. Străinii n-au făcut decât să cumpere ieftin și avantajos falimentele noastre, pe care noi le-am provocat fără nicio influență…străină. Hoția pe care NOI am tolerat-o ne-a dus în brațele acelor companii pe care acum unii le arată cu degetul că exploatează sângele nației.

– See more at: http://www.nasul.tv/exclusiv-laurentiu-ciocazanu-cum-scapam-de-romania/#sthash.RM57Nq7x.dpuf