Laurențiu Barbu
O comoară excepțională, formată din peste 30 de hărți în original și alte documente ale Imperiului Austro-Ungar, toate vechi de secole, se află în acest moment în proprietatea unui român.
Valoarea lor este uriașă, nu doar din punct de vedere financiar (probabil zeci de milioane de euro), cât mai ales din punct de vedere istoric, deoarece ele pot să dea mari dureri de cap revizioniștilor maghiari.
Din motive lesne de înțeles, nu voi da numele proprietarului acestui tezaur, eu fiind mandatat, deocamdată, doar să le prezint publicului, pentru a ști că există în original și sunt de o mare importanță pentru istoria națională.
Ce vă pot spune, totuși, este că documentele sunt moștenite pe o linie de descendență care merge până în sânul familiilor conducătoare ale Imperiului Austro-Ungar, că acest om a fost ofertat și de guvernul de la Budapesta și de reprezentanții altor interese, dar că, deși oferta generală a fost de zeci de milioane de euro pentru a le vinde în exteriorul țării, patriotismul l-a făcut să nu vrea ca aceste valori să părăsească România. Peste toate, în mod surprinzător pentru mulți, fosta lui soție, etnică maghiară, i-a lăsat cu limbă de moarte că nu dorește ca aceste hărți să părăsească țara, că ele trebuie să fie folosite în interesul României și că nici măcar Ungaria NU trebuie să le aibă, deoarece nimeni nu va mai auzi de ele după achiziție!
Autenticitatea acestor hărți a fost confirmată atât de experții acreditați ai Ministerului Culturii din România, cât și de un expert al Casei Regale Britanice. Toate documentele au imprimat sigiliul nobiliar al contelui Peter Frangepan, trezorier al unui mare demnitar regal, iar valoarea lor este una de TEZAUR al Patrimoniului Național.
Cu toate acestea, așa cum era de așteptat (!!!), statul român, cel care de 27 de ani a distrus și vândut România, nu a dorit să le achiziționeze în interes național, deși oferta făcută de proprietar a fost de… zeci de ori mai mică decât ce i se oferise din străinătate.
În consecință, mi-am asumat responsabilitatea de a le aduce pe rând la cunoștința publicului și, în paralel, de a motiva reprezentanții puterii politice să le achiziționeze spre folosul istoriei României.
Pentru acest articol am ales o hartă excepțională: harta Europei din vremea lui Carol cel Mareal francilor (747 ‒ 814 e.n.), reprodusă după o hartă a lui Ortelius în jurul anului 1600 de către editorul Ioannes Iansonius și gravorul Petrus Kaerius Calavit, la Amsterdam. Ea poartă numele Germania Veteris și are puterea de a da peste cap toată filosofia revizionismului maghiar deoarece harta, așa cum apare clar pe ea, ne arată că pe teritoriul României de astăzi, dar și pe o parte a teritoriului Ungariei de astăzi, înainte de venirea ungurilor în Europa, în secolul al IX-lea, aici trăiau DACII!!
De altfel, Carol cel Mare, după o incursiune militară făcută în această zonă, vorbește în Analele Regilor Franci despre DACII care trăiau de o parte și de alta a Tisei (râu în Ungaria de astăzi). Alături de izvoarele istorice, harta pe care v-o prezentăm vine să confirme această realitate.
Așadar, puneți cap la cap, oameni buni, valoarea acestor două documente: Analele Regilor Franci, care vorbesc despre prezența dacilor în secolul al IX-lea pe teritoriul Ungariei de astăzi, și o hartă originală medievală, care prezintă realitatea etnică și militară a acelei vremi, cu puțin timp înainte de venirea ungurilor, confirmând Analele Regilor Franci. Dacă veţi face asta, veți înțelege cât de importantă este dovedirea continuității dacice în Transilvania și cât de iresponsabili și ignoranți (sau trădători!) sunt cei care pretind că geto-dacii au dispărut din istorie și că românii de astăzi nu mai au nicio legătură cu ei… De asemenea, veți înțelege cât de mari sunt interesele ca această hartă să nu ajungă niciodată într-un muzeu din România!
Articol publicat în revista ISTORIE INEDITĂ
Citeste mai mult: http://www.cunoastelumea.ro/
