Mulţi spun că nu ar emigra niciodată, că nu ar pleca din ţară pentru un trai altfel, că-şi iubesc ţara şi nu cred că emigraţia poate fi o soluţie de rezolvare a problemelor.

Întrebarea a fost pusă unui grup de persoane de vârste şi profesii diferite, iar gândul a fost acela de a determina dacă românii pleacă de voie sau de nevoie.

Unii au răspuns că nu s-au gândit niciodată să plece.
– În cazul în care pierzi locul de muncă, te bizui pe ajutorul familiei?

Aici tot ei au răspuns:
– Da! Voi primi ajutor în caz de nevoie.

În acest punct se despart apele, se trasează destinele, cei care au părinţi cu pensii bune sau fraţi mai înstăriţi, cei care nu au copii de crescut sau chirii exorbitante de plătit pot aştepta, pot căuta liniştiţi un alt serviciu, pot avea răbdarea de a analiza zilnic ofertele de muncă şi de a trimite CV-uri, pot să-şi permită luxul de a aştepta chiar şi răspunsul.

Dar cine n-are spatele acoperit încotro o ia?

Cine are părinţi bătrâni şi bolnavi care de-abia trăiesc ei înşişi din pensia mizeră, cine are copii de încălţat şi de hrănit zi după zi, cine nu primeşte ajutor de la nimeni pentru că în familie nu e nimeni mai răsărit, încotro o ia?

Cine are părinţi bătrâni şi bolnavi care de-abia trăiesc ei înşişi din pensia mizeră, cine are copii de încălţat şi de hrănit zi după zi, cine nu primeşte ajutor de la nimeni pentru că în familie nu e nimeni mai răsărit, încotro o ia?

Câtă răbdare să ai?

Îţi trebuie un răspuns repede, pe loc, fiecare zi care trece e luptă pentru supravieţuire, fiecare zi care-ncepe pare a fi un pericol, nu o binecuvântare. Simţi cum te iei efectiv la trântă cu viaţa şi trebuie neapărat să ieşi învingător, cel puţin momentan. Ai o responsabilitate faţă de cei din jur care se uită la tine aşteptând să faci ceva. Şi tu, la rândul tău eşti pierdut, deprimat, dar nu trebuie s-arăţi, trebuie să fii puternic şi să iei decizii.

Atunci pleci!

Cu suferinţa de a te rupe de toată lumea ta, cu lacrimi şi cu temeri! Pierzi tot şi-o iei de la capăt, atârnând de acel telefon zilnic, legătura cu cei de acasă.

Urmează bani trimişi lunar, pachete de sărbători şi nu numai, dor şi gândul că-ntr-o zi te vei întoarce.

Dar întrebarea rămâne aceeaşi, undeva, în capul tău:

– Ce faci dacă n-ai spatele acoperit? Ce faci dacă te-ntorci şi nimeni nu te va ajuta? Ce faci dacă nu vei găsi de muncă în ţara ta?

Așteptăm răspunsul de la guvernanți, de la cei cărora le-am acordat încrederea noastră. Dar răspunsul ăsta nu vine!

În jur de 4 milioane de români plecaţi în lumea mare NU iau în considerare o întoarcere imediată.

Şi nu e vina lor!

Articol scris de Liliana Angheluță

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!