Gorgona Medusa – o piesă arheologică unicat, descoperită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Ce rol avea străvechiul obiect?

Inestimabilul obiect la care facem referire este confecționat din bronz aurit și se află la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, constituind o aplică ce o reprezintă pe gorgona Medusa. Prin definiție, o aplică este un ornament în relief care se fixează pe suprafața unui obiect, în scop de înfrumusețare. Aplicele care o reprezentau pe gorgona Medusa se fixau atât pe platoșe sau scuturi, cât și pe alte obiecte, cum ar fi piesele de mobilier.

Reprezentările Medusei erau abundente în Antichitate, după cum numeroase sunt și reprezentările sale care s-au păstrat și au ajuns până la noi. Între toate aceste reprezentări, aplica de bronz aurit ce o înfățișează pe gorgona Medusa descoperită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa se distinge prin chipul cu trăsături mai degrabă blânde, plăcute, al personajului. În majoritatea reprezentărilor descoperite în diferitele părți ale lumii, Medusa are trăsături faciale aspre, înfricoșătoare. Astfel de aplice erau, adesea, fixate de piesele de armură (pieptarele) folosite de către împărații Romei.

Mulți dintre cei care au citit „Legendele Olimpului” își vor aminti că Medusa era, în Grecia antică, una dintre cele trei gorgone. Acestei ființe mitologice îi era atribuită capacitatea de a preschimba în stană de piatră pe toți îndrăzneții care ar fi cutezat să-i înfrunte privirile. Medusa avea încă două surori, gorgone, pe nume Euryale și Stheno. Spre deosebire de Medusa, celelalte două gorgone erau făpturi nemuritoare.

Legenda spune că temutei creaturi i-a fost retezat capul de către eroul Perseu. Însă, chiar și după ce a fost despărțit de trunchi, acest cap își păstrase capacitatea de a-i împietri pe cei care l-ar fi privit în ochi. Atena, zeița înțelepciunii, a purtat pe platoșă, potrivit legendei, chipul Medusei.

Reprezentările Medusei erau frecvente la greci și la alte populații cu care ei au venit în contact prelungit, printre care și romanii. Anticii considerau că reprezentarea capului Medusei avea capacitatea de a izgoni duhurile rele și de a-l ocroti, mai ales pe câmpul de luptă, pe războinicul care ar fi purtat-o pe platoșă, precum zeița Atena.