Laurențiu Barbu
Parte a unui proces orchestrat, soarta condamnaților fiind pecetluită cu mult timp înainte, mareșalul Ion Antonescu cădea răpus de de gloanțele plutonului de execuție în curtea închisorii Militare Jilava, la 1 iunie 1946. Despre ultimele ore de viață ale mareșalului, înaintea execuției, precum și detalii neștiute din culisele tragicului moment istoric, dincolo de imaginile surprinse pe pelicula arhicunoscută, scrie ziaristionline.ro, preluând un articol apărut în jurnalul.ro în care sunt dezvăluite frânturi, momente pe care nicio cameră nu le-a surprins.
„Pe data de 1 iunie 1946, Ion Antonescu cădea răpus de gloanțele plutonului de execuție în curtea închisorii Militare Jilava. La ieșirea din celulă, fostul șef al statului a fost împărtășit de confesorul pușcăriei, preotul Teodor Totolici. Am aflat de la fiul părintelui cum, înainte de a părăsi clădirea închisorii, mareșalul a decupat o bucată din tricolorul de la o carte de religie, și-a prins-o cu un ac de gămălie în piept, apoi s-a îndreptat însoțit de asistență în Valea Piersicilor din curtea unității de detenție, acolo unde avea să aibă loc ducerea la bun sfârșit a executării sentinței.
Am stat de vorbă cu Mihail Totolici, un copil ce a intrat în anii ’40 în închisoarea Jilava. Fiul preotului Teodor Totolici avea pe atunci 16 ani. Faptul nu a constituit o pedeapsă pe care a trebuit să o suporte, acest lucru a fost posibil doar pentru că tatăl său era confesorul închisorii. Acesta era preotul ce se îngrijea de „sufletele” ajunse acolo. După cum se știe, printre deținuți s-a aflat în 1946 și Mareșalul Antonescu. Mihail Totolici (83 de ani), cel cu care am stat de vorbă, a primit informații importante de la tatăl său, care a trecut la cele veșnice în 1978. Sunt informații pe care le dezvăluie în premieră prin intermediul Jurnalului Național, informații referitoare la atitudinea și comportamentul Mareșalului în momentele dinainte de ieșirea din celulă în vederea execuției, acolo unde aparatul de filmat nu a mai ajuns. Sunt frânturi, momente pe care nicio cameră nu le-a surprins.
Nu Ion Antonescu, ci Mihai Antonescu a respins împărtășania
Filmul execuției îl știe toată lumea, l-a inclus și Sergiu Nicolaescu într-unul din controversatele lui filme: „Oglinda”. Pe genericul său, ca și pe cel al peliculei care circulă astăzi în mediul virtual, figurează la loc de „cinste”, ca participant la execuție, și numele Teodor Octavian Totolici, confesorul închisorii Jilava, pe atunci preot în comuna Jilava. Mihail spune că numele tatălui său este trecut greșit, chiar și în actele oficiale de la acel moment, în special în procesul verbal al execuției. Pe părintele său nu-l chema și Octavian. „În afară de această inadvertență legată de numele său, o altă informație eronată, inclusiv în filmul lui Nicolaescu, este aceea că Mareșalul Antonescu a respins împărtășania. Da, este adevărat că unul dintre Antonești a făcut acest lucru, dar nu Ion, ci Mihai, condamnat și el alături de Mareșal. Mihai Antonescu, fiind cel mai tânăr, nu a putut accepta ceea ce avea să i se întâmple și poate de aceea a recurs la acel gest de frondă față de reprezentantul bisericii. Asta e ce mi-a zis taică-meu. Tata se aștepta ca Ion Antonescu să primească împărtășania, poate nu se gândea că Mihai (Ică) Antonescu să refuze. Însă și-a dat seama că afectat nu a fost numai el, erau afectați toți cei condamnați alături de Antonescu, pentru că Regele Mihai nu a semnat grațierea”, povestește Mihail Totolici.
„Părinte, eu am fost trădat!”, a spus Mareșalul Antonescu la închisoarea militară Jilava
„Tatăl meu, de câte ori mergea acolo, fie că era miercuri sau vineri, și ajungea la el, îi vorbea. La un moment dat, cu o anumită ocazie, i-a dat niște cărți cu caracter religios. În ziua execuției, operatorul care filma, Gologan sau cine a fost, n-a intrat în celule în momentul în care preotul Totolici (tatăl său – n. red.) i-a împărtășit pe cei patru condamnați din lotul Antonescu. Tata a povestit cum, cu o altă ocazie, când a ajuns la el, Antonescu i-a spus: părinte, eu am fost trădat!. Aceste cuvinte nu au fost menționate nicăieri, nu le găsiți niciunde. Iar atunci când a fost execuția, avea și cărțile religioase acolo. Antonescu i-a spus: părinte pot să iau o panglică de la carte, taică-meu avea panglici tricolore la toate cărțile. Să tai și să pun în piept la toți. Da, domnule Mareșal, i-a zis tatăl meu. Atunci a trimis un soldat și a adus foarfecă și ace de gămălie și Mareșalul a tăiat din panglică și a pus și lui și la ceilalți trei care erau cu el. Sunt lucruri care nu se știu”, poveștește Mihail Totolici. De altfel, dacă se urmărește cu atenție filmul oficial al execuției (video mai jos, foto aici), se poate observa, pe lângă batista de la butoniera fiecărui condamnat, câte o foarte mică bandă de tricolor. Este cea provenită de la cărțile religioase ale părintelui Teodor Totolici. Fiul celui care l-a împărtășit pe Mareșal înainte de a fi executat spune că tatăl său i-a mărturisit că nu a participat la ucidere, ci doar la momentele dinaintea acesteia. L-am întrebat pe Mihail dacă tatăl său și-a dat seama din întâlnirile pe care le-a avut cu Ion Antonescu dacă acesta era un om credincios, practicant. „Faptul că a primit cărțile religioase de la tatăl meu preot, apoi acceptarea discuțiilor cu părintele în calitate de confesor al închisorii, iar înainte de execuție acceptarea împărtășaniei – toate acestea spun multe despre cât era sau nu Mareșalul de bisericos”.
Ziua execuției
Mihail Totolici povestește că tatăl său știa că Antonescu este condamnat la moarte de către ruși. Nu se aflase însă cu exactitate ziua execuției. „Cum era pe atunci obiceiul la țară, se umbla cu botezul la fiecare început de lună. Apoi comuniștii au dat voie să se facă acest lucru doar trimestrial, apoi bianual, până ce, treptat, au făcut să dispară această legătură cu biserica. Întâmplarea a făcut ca tatăl meu, împreună cu dascălul, care era mai bătrân, să treacă pe la închisoare de 1 iunie. Când s-au apropiat de unitate au văzut mașini multe. Și atunci tata i-a zis dascălului: să știi că a venit completul de execuție. Și într-adevăr așa a fost”, își amintește Mihail Totolici. Poate că dacă n-ar fi ajuns atunci acolo nu i-ar mai fi împărtășit pe cei condamnați și n-ar mai fi fost înscris în cartea de istorie ca făcând parte din echipa care a participat la execuție!
Părintele Teodor și-a amintit mai târziu că cei de la pușcărie ar fi trebuit să cheme un alt preot de la București. „S-au grăbit și au uitat să-l aducă. Taică-meu le spuseseră celor de la închisoare să nu-l cheme la execuții pentru că e o fire mai sensibilă, dar nu s-a putut sustrage. A fost o vreme când veneau niște preoți de la diverse parohii din București, pe care tata îi cunoștea. Dar atunci s-a întâmplat să-i fie impus din grabă să rămână. Pedeapsa a fost grăbită și pentru că se apropia ziua de naștere a lui Antonescu, care era pe 2 iunie”.
Sursa: activenews.ro
