A îndrăznit să le spună americanilor că ar trebui să viziteze nu numai Transilvania, ci și Moldova, în speță Iașiul. Iar despre București susține că este orașul perfect, în care fiecare găsește ce are nevoie.

Bloggerul Ioana Budeanu, un jurnalist despre care s-ar putea spune ca scrie din mers, asternand pe hartie impresiile sale din calatorii, traieste exclusiv din aceasta ocupatie si nu regreta nicio secunda. A scris sau scrie pentru publicatii ca Huffington Post, BuzzFeed, CNN etc., avand feedback de la oameni din toata lumea.

A fost in Europa, Asia si Africa, dar Bucurestiul ocupa un loc special in inima sa:

„Iubesc orașul ăsta enorm, îmi place fiecare stradă, îi ador parcurile, terasele, oamenii, piețele, bisericile, posibilitățile, tot”,

afirmă Ioana Budeanu. Asta, chiar daca exista un Amsterdam, un Kuala Lumpur, un Tenerife, Marrakech… Cat despre Romania, e una singura:

„Pot locui oriunde în lume și tot iubesc România”.

Cum a ajuns sa faca aceasta calatorie, cum e sa fii mare parte din an departe de casa si cum te regasesti pe meleaguri necunoscute ne-a povestit Ioana Budeanu intr-un interviu acordat Ziare.com.

De ceva vreme scrii despre Romania pentru Huffington Post, dar ai facut asta si pentru CNN sau BuzzFeed. Cum ai ajuns in aceasta postura? Esti platita pentru asta?

Pe CNN, BuzzFeed, Bored Panda, PlayBuzz sau pe alte site-uri cu foarte multi useri oricine poate sa scrie. Sunt self-publishing. Insa trebuie sa ai o idee buna si sa fii vulnerabil, sa impartasesti lumii experientele tale. Si nici macar asta nu garanteaza ca vei avea succes sau ca vei fi citit si apreciat. Esti acolo, dar practic nu exista niciun „acolo”, daca nu te autosustii si nu evoluezi in munca pe care o faci.

La The Huffington Post am ajuns prin Arianna Huffington, care mi-a apreciat munca si m-a invitat sa scriu pentru ea. Sunt cam 85.000 de oameni in lume care scriu pentru HuffPost, printre care doi romani, de care stiu eu. Nu sunt „joburi” platite, de asta spuneam ca nu exista niciun „acolo”. Este doar pasiune pentru meseria asta minunata.

Ai feedback de la cititorii straini? Ne poti da exemple?

Da, am primit feedback de la straini. La unul dintre articolele despre Bucuresti de pe HuffPost au comentat foarte multi despre cat de rau este in Romania sau ca as fi platita sa scriu de bine. Ma amuza. Nu este vorba despre mine, ci despre ei si convingerile lor.

Insa am primit si email-uri foarte frumoase. Un profesor universitar din San Francisco m-a felicitat pentru articolul despre Iasi de pe HuffPost, mi-a spus ca a avut exact experientele pe care le povesteam eu acolo si ca fac treaba buna. Asta conteaza cu adevarat.

S-a intamplat sa fii contactata de cei care doreau sa plece in vacanta in Romania sau sa fii contrazisa legat de ce ai scris, la intoarcere?

De cand scriu in presa internationala, nu. Insa m-au rugat diversi oameni cunoscuti pe drum, in calatoriile mele, sa ii ajut cu recomandari despre Romania si o vacanta aici.

Toti au fost foarte impresionati de tara noastra, chiar daca – in secret – nu se asteptau la asta. Toti spun ca noi suntem singurii care nu vedem cat de bine si de frumos este.

Nu scrii doar despre Romania, ci si despre multe alte tari. Ce loc pe care l-ai vizitat te-a impresionat cel mai mult? Unde nu ai ajuns pana acum?

Toate locurile pe care le vad ma impresioneaza, isi lasa amprenta asupra mea. In toate gasesc ceva bun si frumos. Insa este extrem de subiectiv, pentru ca de fiecare data conteaza si starea mea, emotiile pe care le am in acel moment, credintele, judecatile pe care le emit despre locuri si oameni. Oricat ocolim aceste judecati, ele exista.

Am fost prin Europa, Asia si Africa. In destul de putine tari, dupa gustul si visurile mele. Amsterdamul este orasul meu de suflet. Mi-au placut enorm si Kuala Lumpur, si Tenerife – unde am locuit un an, si Lisabona sau Marrakech, dar si satul Iacobeni (foto) din Bucovina. Cel mai mult m-a impresionat Insula Tioman din Marea Chinei de Sud.

Cine iti finanteaza calatoriile?

Pana acum am lucrat mereu pe proiecte unice, create de mine, cu sponsori ca agentii de turism, companii aeriene sau branduri mari. Finantare 100% am avut de foarte putine ori, tot ce castigam eu se ducea pe calatorii.

In momentul in care te-ai intors dintr-o calatorie, cum faci sa „vinzi” povestea? „Renteaza” sa o postezi doar pe blog?

Sigur ca renteaza sa o postez doar pe blog. Niciodata nu mi-am vandut povestile. Traiesc din blogul meu, sunt printre foarte putinii din Romania care obtin contracte si sponsorizari pe proiecte originale (si nu campanii de brand), blogul este locul in care ma exprim, in care construiesc, iar de un an si jumatate castig exclusiv din el.

Traiesti doar din aceasta ocupatie?

Dupa cum spuneam, da. Pana acum doi ani, pe langa blog, aveam si mici joburi (ca freelancer): faceam social media pentru companii ca Eximtur, TUI sau VelTravel, hoteluri, restaurante sipensiuni. Insa din 2014 mi-am lansat propriile produse: singurul curs de travel writing din Romania, un program de calator profesionist, vacante personalizate, programe de life-coaching, curs foto (al partenerului meu, Vlad Semen) si am scris trei carti. Toate acestea imi implinesc nevoile personale (de a ajuta si de a da inapoi), dar si cele financiare.

Pare jobul ideal pentru cineva fascinat de calatorii si scris. Asa sa fie? Care sunt problemele pe care le intampini?

Este jobul ideal in conditiile in care iti doresti exact lucrul acesta. Foarte multi nu stiu ce vor si nu isi seteaza intentii. Insa am gasit si oameni pasionati cu adevarat si li se intampla foarte multe lucruri frumoase de cand si-au descoperit „chemarea”. Si ma consider foarte norocoasa ca i-am cunoscut si ca au optat sa lucreze cu mine in cadrul cursului de travel writing.

Problemele sunt doar provocari si ma axez mereu pe solutii. Nici macar nu ma intreb daca am o problema la un moment dat, cand ceva pare sa mearga mai greu. Doar ma opresc si ma intreb ce pot face diferit. Ma reorientez constant si nu mi-e frica sa renunt daca ceva nu mai functioneaza.

Care a fost cel mai dificil moment din preumblarile tale?

Am avut multe momente amuzante pe care atunci, la fata locului, le-am considerat dificile. In Asia am avut o perioada interesanta, cand mi se parea ca nu-mi gasesc locul si bucuria. Acum stiu mai bine si fac mai bine. Imi gasesc linistea in mine, nu in exterior.

S-a intamplat sa lasi balta o calatorie, un plan? Daca da, de ce?

Multe planuri, multe calatorii. Am idei pe banda rulanta, nu toate functioneaza. Uneori din cauza de buget, alteori pentru ca imi pierd interesul si entuziasmul sau pentru ca nu este momentul potrivit. Am avut bilete pentru Rio si nu am plecat. La fel si pentru Amsterdam. Dar stiu cu siguranta ca acolo de unde vin toate exista si mai multe lucruri frumoase pentru mine si pentru toti ceilalti.

Cum ai ajuns sa practici aceasta meserie?

Daca spun ca intamplator, nu ma crede nimeni. Asa ca voi povesti pe scurt. Lucram intr-o corporatie (jurnalism online) si nici nu visam la calatorii. Nici macar in vacante nu prea mergeam. Toata echipa a primit cadou un weekend la Amsterdam, pentru rezultate bune.

Weekendul acela mi-a schimbat viata. M-am simtit libera si fericita, timp de doua zile si doua nopti am dansat pe strazi. Cand m-am intors, ma uitam doar pe Travel Channel si mi-am soptit ca as dori sa fiu ca reporterii de acolo.

In jumatate de an, am strans tot din casa, am luat banii pe care ii aveam si ne-am mutat in Tenerife. Ne-am intors dupa alte 6 luni, am revenit la corporatie si apoi iar mi-am dat demisia. Ceva nu mai functiona. Patru saptamani am mers in parc zi de zi si ma gandeam ce sa fac. Am scris pe o foaie ce vreau, am trimis-o la companii, am primit prima sponsorizare pe un proiect de travel si asta a fost.

Cu mana pe inima, dintre toate toate tarile vazute, Romania pe ce loc e?

Imi place sa fac topuri, insa treaba cu Romania este foarte subiectiva. Imi iubesc tara, desi visez la calatorii in locuri indepartate. Pot locui oriunde in lume si tot iubesc Romania. Am facut doua tururi in jurul tarii, primul in 2011, al doilea vara asta. Tara noastra s-a schimbat enorm si am descoperit locuri si oameni absolut incredibili. Romania este speciala, nu o pot pune pe un podium.

Ce loc din Romania ti se pare ca le depaseste pe toate?

Bucurestiul. Iubesc orasul asta enorm, imi place fiecare strada, ii ador parcurile, terasele, oamenii, pietele, bisericile, posibilitatile, tot.

In proiectul „Invisible Us” (in care spui povestea celor pe care ii intalnesti in calatoriile tale si incerci sa-i ajuti pe copiii fara posibilitati) ai avut ocazia sa mergi pe sase continente si sa cunosti o sumedenie de oameni. Ce din ce ai vazut nu vei uita niciodata?

Proiectul Invisible Us este foarte la inceput. Deocamdata, pentru ca am sansa sa scriu pentru Huffington Post, m-am axat pe promovarea Romaniei in lume, pe Invisible Romania. Intrebarea este: va continua proiectul? Este cel mai curajos lucru pe care l-am facut pana acum. Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca va functiona sau nu.

Iar ca sa-ti raspund la intrebarea cu ce nu voi uita niciodata – chipul unei fetite de doi ani din Malaezia, care in ziua de Eid (sarbatoare musulmana ce marcheaza sfarsitul Ramadanului) a venit la noi si ne-a sarutat mainile.

Cand te intorci in tara, din fiecare calatorie, care e prima impresie, senzatie? Cum vezi Romania, cu ochii cuiva obisnuit cu alte locuri, macar pentru o perioada de timp?

Prima senzatie este intotdeauna de dragoste, de dor intens, de bucurie. Am un talent special sa descopar locuri frumoase in orasul care mi-a devenit casa acum 10 ani si mereu ma surprind si ma fac fericita. Vad Romania ca pe o tara cu imense posibilitati, cu oameni foarte pasionati, care schimba lucrurile in bine, incepand din interior.

Scrii si articole comandate?

Da. Scriu advertoriale, fac si bartere, colaborari si proiecte speciale. Insa imi aleg cu mare grija subiectele si oamenii cu care lucrez si carora le spun „da”. Intotdeauna tin cont de cititorii mei, de interesele lor, de dorintele lor, pentru ca fara ei si bucuria lor, meseria mea nu ar exista.

Sursa: ziare.com