S-a născut la Botoșani, unde a urmat clasele primare. Studiile secundare le-a urmat la Iași, București și Ploiești. În capitală a absolvit Facultatea de Drept, după ce urmase un an la Conservator.

Ca scriitor se incadreaza in perioada interbelica. La 3 martie 1916 are loc premiera capodoperei sale, “Patima rosie” – drama psihologica si de idei. Mihail Sorbul a intuit una dintre directiile principale ale evolutiei teatrului modern, piesele sale numindu-le “comedii tragice”. Alte piese ale acestui dramaturg sunt: “Razbunarea” – 1918, “Prapastia” – 1920, “Dracul” – 1921, “A doua tinerete” – 1922, “Baronul” – 1940 s.a. Ca prozator, a publicat romanele “O iubesti?” – 1933 si “Mangaierile panterei” – 1934. A mai publicat nuvelele “Glasul nevesti-mii” – 1938 si “Miting” – 1949. Dintre piesele sale, trei drame au fixat definitiv locul lui M. Sorbul in istoria dramaturgiei romane: “Letopiseti”, “Patima rosie” si “Dezertorul”.

“Letopiseti” – drama istorica in cinci acte si un prolog, a vazut lumina rampei in anul 1919 si este inspirata de domnia dramatica a lui Ioan-Voda cel Cumplit (1572-1574). Piesa se inscrie in linia dramelor inspirate din istoria nationala, precum “Vlaicu-Voda” de Al. Davila sau “Apus de Soare”, din Trilogia Moldovei de B.St. Delavrancea. Spre deosebire de inaintasii sai, M. Sorbul nu a scris o drama istorica, ci o “istorie dramatizata” (Ion Trivale). Al. Davila si Delavrancea au ales cate un singur moment din domnia lui Vlaicu, respectiv a lui Stefan cel Mare din “Apus de Soare”. M. Sorbul a ales “calea cronicii”, selectand o succesiune de tablouri istorice din Domnia lui Ioan-Voda cel Cumplit, procedeu frecvent in romanele istorice, nu insa in dramaturgie. Folosind elemente ale romanului istoric realist, Sorbul si-a scris drama in versuri, ceea ce presupune o truda extraordinara in realizarea celor peste trei sute de pagini cate are piesa. Dramaturgul a fost preocupat sa arate de ce Ioan-Voda a fost numit “Cumplit”, de ce a fost erou si de ce a ramas o personalitate eroica in istoria nationala. Mare patriot si suflet incandescent, Ioan-Voda este stapanit de dorinta de a reda Moldovei maretia din timpul lui Stefan, de a restitui tarii slava si mandria de altadata, de a inlatura ambitiile desarte si rivalitatile meschine dintre marii boieri. Ceea ce caracterizeaza faptele si gandurile lui Ioan-Voda se bazeaza pe credinta lui nestramutata in biruinta cauzei careia i s-a consacrat, pe virtutile latente ale poporului sau, pe increderea sa nestramutata in puterea Moldovei de a se elibera de servitute fata de Poarta Otomana.

Nota
: Ioan-Voda cel Viteaz a fost fiu nelegitim al lui Stefan cel Tanar. In scurta sa domnie, a dus o politica de intarire a puterii statului, s-a ingrijit de intarirea ostirii si de dezvoltarea comertului cu Transilvania, Polonia si Rusia. A fost dur cu marii boieri, care l-au numit “cel Cumplit”. A dus o politica hotarata si curajoasa fata de Poarta Otomana, opunandu-se cu fermitate intentiilor acesteia “de a dubla haraciul”. In aprilie 1574 a infrant, la Ziliste, o puternica armata otomano-munteana. Ulterior, tradat de o mare parte a boierimii, a fost prins de o grupare de forte turco-tatare si ucis in chipul cel mai barbar: trupul lui a fost legat de viu intre doua camile si rupt in patru, iar apoi capul sau a fost atarnat intr-o sulita. Numele lui Ioan-Voda cel Viteaz ramane inscris la loc de cinste in galeria marilor eroi ai neamului romanesc si in constiinta tuturor romanilor. In anul 1974, cu prilejul implinirii a patru sute de ani de la moartea eroica a acestui domn al Moldovei, i s-au inaltat doua monumente: la Ziliste, jud. Vrancea si la Roscani, jud. Galati. (Dupa Cristache Gheorghe si Florian Tuca: “Voievozi, Domnitori, Principi, Regi, Presedinti si alti sefi de stat din spatiul romanesc”- dictionar).

Dramaturgul M. Sorbul ramane insa in antologia dramaturgiei romanesti prin comediile tragice “Patima rosie” si “Dezertorul”. Cele doua drame psihologice si de idei au marcat un moment insemnat in evolutia dramaturgiei nationale. Mai cunoscuta este “Patima rosie” – opera ce reprezinta o noua tendinta a artei dramatice de la inceputul secolului al XX-lea – comedia tragica, autorul fiind un precursor al marelui dramaturg Eugen Ionescu. Criticul si istoricul literar Perpessicius considera ca amestecul de comic si tragic in opera lui M. Sorbul este “cel mai fericit augur al carierei sale dramatice.” “Patima rosie” urmareste procesul sufletesc parcurs de o tanara fata de origine modesta in tentativa de a-si depasi conditia. Studenta la Litere, Tofana Jbilt – nepoata unui hingher – s-a lasat intretinuta timp de patru ani de un bogatas – Castris, fiu de senator, caruia ii daduse impresia ca-l iubeste. Dar cand acesta o cere in casatorie, Tofana il refuza. Nu mai vrea sa depinda de nimeni, mai ales ca isi dobandise o profesie. Motivul pentru care Tofana il refuza pe Castris e mandria. Ea are preocupari si aspiratii ce depasesc limitele de gandire ale lui Castris. Tofana se indragosteste de un tanar usuratic, Rudy, pe care ea insasi il numeste un “pierde-vara”. Indragostirea ei fulgeratoare de acest tanar este un mister al dragostei, ceva din “enigma eternului feminin”.

Tofana ii propune lui Rudy casatoria, dar acest tanar usuratic o refuza. Prin casatoria cu Rudy, Tofana urmarea sa se elibereze de umilinta dependentei materiale fata de Castris. In momentul in care Rudy refuza propunerea Tofanei de a o lua in casatorie, in aceasta tanara se declanseaza ceea ce autorul a numit “Patima rosie” (a sangelui). Il atrage pe Rudy in camera Crinei – logodnica a acestuia si prietena a Tofanei. Intalnirea are loc la orele doua dupa miezul noptii. Tofana il trateaza acum pe Rudy cu un dispret total, folosind si ironia. Pana la urma, Tofana il impusca cu revolverul pe care-l ascunsese in geanta. Un cronicar dramatic francez a comparat-o pe Tofana cu eroina Fedra din mitologia greaca. Forta dramatica a piesei provine din manifestarile Tofanei – eroina cu pasiuni violente, femeie fatala, dar nu lipsita de inteligenta. Esecul ei, precum si al altor personaje din piesa, nu este tragic, ci ridicol.

Prin piesele sale, cu deosebire prin “Patima rosie” si “Dezertorul”, M. Sorbul este unul dintre marii constructori din teatrul romanesc, un precursor al unei noi directii in teatrul modern: comedia tragica. Piesele mentionate, dar si altele, confera autorului o deosebita importanta in literatura romana din perioada interbelica.


Sursa: ziare.com

 

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!