Patru milioane de români emigrați în Europa a fost cifra pronunțată de Comisarul european al României, Dacian Cioloș, la lansarea raportului Societății Academice Romane (SAR) pe 2014.

Dacă îi adăugăm la cei aproape 20 de milioane gasiti la recensamant in tara, daca mai adaugam din burta niste sute de mii la care recenzorii nu au ajuns, ne iese o cifra frumoasa. Dar este doar o iluzie?

Am discutat despre aceste cifre, despre ce fac cei 4 milioane de romani in Europa, despre posibilitatea ca ei sa se intoarca in Romania si despre probabilitatea ca si altii sa plece, cu Victoria Stoiciu, expert roman pe probleme de migratie in cadrul Fundatiei Friedrich Ebert.

„Ei vor să se întoarcă, dar cei care se întorc sunt foarte puțini. Așa cum a arătat cercetarea sociologică, rata de revenire era de maxim 4%”

a spus Victoria Stoiciu pentru Ziare.com.

Mi-a sunat placut cifra de 4 milioane. Ma face sa ma simt bine ca, pe langa cei 20 de milioane de romani din Romania, mai sunt 4 milioane de imigranti. Mai suntem cu adevarat un popor de 23-24 de milioane de romani sau i-am pierdut definitiv pe cei 4 milioane?

Nu stiu raspunsul si nu face nimeni previziuni legate de viior, dar toate studiile, toate indiciile pe care le avem in momentul de fata privind miscarile de populatie, ne arata ca nu exista nicio intentie de intoarcere. De fapt, doar la nivel declarativ, daca o sa ii intrebati. Exista un studiu pe migratia de revenire.

Daca va amintiti, prin 2008, cand a inceput criza economica, iar Spania si Italia au fost lovite foarte rau, incepusera sa apara foarte multe articole in presa noastra cum ca se vor intoarce romanii din Spania si Italia, ca vom avea somaj, oameni care vor solicita ajutoare sociale. Dar nu aveam cifre, pentru ca e foarte greu sa inregistrezi migratia de revenire, de fapt poti sa te uiti doar pe cifrele tarilor de destinatie, sa vezi daca au scazut si sa presupui ca poate acesti oameni s-au intors in tara.

S-ar putea sa nu se fi intors, ci pur si simplu sa se fi dus in alta tara. Faptul ca sunt mai putini in Italia nu inseamna ca s-au intors in Romania. Dar cifrele tarilor gazda nu indicau o scadere a numarului de romani in acel moment. In 2010 am facut acest studiu sociologic care a constat intr-un sondaj facut pe populatia de migranti.

Atat in sondajul de opinie, care e cantitativ si reprezentativ la nivelul celor sase judete cu migranti, cat si in foarte multe interviuri din Spania si Italia, nu cred ca am intalnit mai mult de 5% care mi-au spus ca nu vor sa se intoarca. Toti doreau „la un moment dat” sa se intoarca in Romania. Fiecare are o intentie si un plan care e mereu amanat.

Fiecare se duce sa castige niste bani, apoi isi ia masina, isi face casa aici, casa e prea mare, nu are cu ce o incalzi, salariul pe care il castiga eventual e prea mic ca sa incalzeasca casa si sa traiasca la un nivel cu care s-a obisnuit, chiar daca acolo e doar un muncitor necalificat. Ei vor sa se intoarca, dar cei care se intorc sunt foarte putini. Asa cum a aratat cercetarea sociologica, rata de revenire era de maxim 4%.

Daca ne uitam pe evolutia numarului de romani din Spania, din Italia, din Germania, vedem ca din 2008 incoace numarul romanilor a crescut. Cei inregistrati oficial acolo au fost din ce in ce mai multi. Nu a fost o crestere la fel de spectaculoasa ca cele din anul 2002-2003 sau 2007, dar tendinta e pozitiva, ceea ce ne arata ca, si intr-o vreme de criza, cu somajul acela urias in Spania, de peste 20%, romanii continua sa plece.

Nu stiu ce ar trebui sa se intample in vest ca sa se intoarca acesti oameni acasa. De fapt, intrebarea buna, cred, e ce ar trebui sa se intample in Romania. Pentru ca aici sta solutia pentru revenirea lor. Ce putem sa le oferim acasa si ce oportunitati de angajare, economice, au in Romania. Din pacate, s-ar putea sa-i fi pierdut pentru o buna perioada de vreme.

E foarte posibil sa se intoarca la pensie, pentru ca am intalnit asemenea cazuri, nu foare multe, fiindca oameni care au plecat sa munceasca afara in anii ’90 sau 2000 inca nu au varsta de pensionare, dar am intalnit cazuri de persoane pensionate pe caz de boala, si daca au muncit legal in Italia sau Spania, beneficiaza de o pensie, care nu e mare, dar in Romania poti sa traiesti, mai ales la tara, decent cu 600 de euro.

Ce fac oameni acestia cu banii? Care-s obiceurile lor de cheltuire? Ii sparg? Se gandesc pe termen scurt, mediu lung?

Sa stiti ca economisesc foarte mult. Noi, tot timpul cand discutam despre banii migrantilor, ne uitam la remitente, dar aia sunt o mica parte din castigurile lor si din banii care merg in altceva decat in consum. Au si ei acolo cheltuieli, chirie. Insa, daca va uitati la sumele pe care declara ca le primesc cele mai multe gospodarii cu membri plecati in strainatate, sumele sunt relativ modeste, 100, 200, 300 de euro pe gospodarie, o data la doua luni, de multe ori.

O parte din venit, dar nu cea mai mare, merge catre rudele de acasa, copii, parinti batrani, si o parte destul de mare merge in economii, pe care le tin in banci sau la ciorap. E greu sa evaluam, dar am mentionat si in raportul SAR, exista un studiu facut de un institut de cercetare din Viena, impreuna cu Fundatia Soros in anul 2011, in care cifra economiilor e mult mai mare decat volumul remitentelor.

Candva, in anii ’90, am citit ca imigrantii iugoslavi au trecut printr-un fel de cataclism, o mare pacaleala. Au muncit in anii ’60, ’70 in Germania, au luat credite si ulterior au ramas fara casele pentru care muncisera, pentru ca nu au mai putut plati creditele. Romanii trec si ei prin acelasi fenomen? Ce se intampla cu viitorul lor?

Dincolo de remitente si economisire sunt cheltuielile pe care le fac ei, asa numitele investitii, dar nu sunt investitii in dezvoltare, sunt casele pe care le fac aici. Sunt foarte putini care se gandesc sa faca o afacere. Am cunoscut si cazuri de succes, mai multe de esec, din pacate. Nu sunt insa foarte multi nici cei care isi cumpara casa in Spania. Pentru ca se gandesc la un moment dat sa se intoarca in Romania, nu-i face sa investeasca, cel putin din informatiile noastre.

Cati dintre ei vor putea beneficia de pensii dupa ce au fost la munca in Occident? Sunt acoperiti? Din atatea milioane de romani, cati au muncit legal?

Noi am avut acorduri bilaterale, cu Italia si Spania, tarile in care migrau romanii, sa le fie recunoascute cotizatiile, chiar inainte sa intram in UE, si vor beneficia, in functie de anii de contributie, de o pensie din partea statului respectiv. Aici lucrurile sunt foarte complicate. Mi-e foarte greu sa va dau un raspuns, pentru ca cifrele sunt extrem de volatile si greu de interpretat.

Sa va dau un exemplu. In Spania avem aproape un milion de romani inregistrati. Daca ma uit pe cifrele de la Ministerul Muncii din Spania, pentru numarul romanilor afiliati la securitatea sociala, adica cei care platesc toate taxele si cotizatiile, vedem ca sunt aproape 300.000, doar o treime. Ce se intampla cu restul, ce fac? Probabil mai e un segment de pensionari, minori.

Mai e un numar insa foarte mare de romani, care nu sunt angajati cu forme in regula si care in mod evident nu vor beneficia de pensie. Expertul spaniol cu care am lucrat, mi-a spus ca pur si simplu numarul acela de un milion de romani nu este numarul real, pentru ca daca un roman vine si se inregistreaza la primarie, daca pleaca nu se duce sa se mai scoata din evidenta.

Din estimarile lui, el fiind unul dintre cei mai cunoscuti experti pe emigratia romaneasca din Spania, Miguel Pajares, de fapt numarul real de romani din Spania care locuiesc permanent, este mult mai mic. Net, spunea el, avem 5-600.000 de romani in Spania.

Dar se duc toti sa se inregistreze?

Da, se duc la primarie pentru ca au tot felul de beneficii. Chiar daca nu au contract de munca, au nevoie de rezidenta. Fiind rezident, ai automat tot felul de beneficii si drepturi, si este in interesul lor sa se inregistreze.

Aveti un portret robot al romanului stabilit in Europa?

Da. Este relativ tanar, pana in 35-45 de ani, fara studii superioare, cu liceu, cu o calificare medie, adica are o meserie, e calificat in construcii, sau in frizerie, sau bucatar, ospatar, sau chiar necalificat. Este provenit in egala masura din mediul rural si urban.

Se justifica isteria creata in Anglia in ultimul an privind valul de romani care le iau slujbele?

Din cauza crizei, cel mai eficient mod de a evita problemele adevarate e sa cauti un tap ispasitor. In Spania si Italia avem cate un milion de romani. Majoritatea muncesc, la negru sau la nenegru, in schimb, daca ai trei hoti de buzunare in metrou, pe aia ii vad toti. Pe oamenii care muncesc in case de dimineata pana seara, sau in fabrici, sau la cules capsuni, nu ii vede nimeni. Cei trei care fura sunt foarte deranjanti si expusi.

Imigrantul roman foarte periculos e doar o fantasma culturala, e o creatie din cuvinte, sau cetateanul englez il vede pe strada?

Nu, se vede. In Germania, sunt si cateva orase, cum e Berlinul, cu o concentratie mai mare de migranti cu probleme. Desi cifrele sunt bune, rata somajului printre romani e mai mica decat a altor cetateni din state aderate recent la UE, sau chiar mai mica decat a germanilor, exista cazuri putine din punct de vedere cantitativ sau statistic, dar foarte vizibile, si deranjeaza. Lumea nu sta sa citeasca statistici.

Dati-mi un sfat. Cum sa fraudez sistemul de asistenta sociala al Angliei? Maine plec in Anglia si vreau sa obtin imediat un ajutor social platit de contribuabilul englez. Ei spun ca e foarte usor.

In primul rand ei sunt niste mincinosi. Imi cer scuze pentru duritatea expresiei. Nu este atat de usor. Ei nu inregistreaza cetatenia beneficiarului de servicii sociale. In 2011, au avut niste masuri care limitau accesul romanilor si bulgarilor la serviciile sociale, pretextand ca e abuz si frauda, iar Comisia Europeana a declansat procedura de infringement impotriva lor, ocazie cu care li s-au cerut si niste date.

Ei au raspuns ca ‘ne pare rau, dar birourile noastre care furnizeaza aceste servicii – si la fel este si in Franta, este o politica deliberata, de stat – nu inregistreaza cetatenia beneficiarului, nici a infractorului, nici a nimanui’. Totusi, am vazut niste date si era absolut rizibila cifra. Din 2007 si pana in 2012, in Marea Britanie cica au fost identificate 19 cazuri de fraudare a sistemului de protectie sociala. E greu, pentru ca mai intai trebuie sa capeti rezidenta.

Ca sa capeti rezidenta, trebuie sa faci dovada ca ai venituri suficiente. De anul asta au introdus si suma, 149 de lire sterline pe saptamana, timp de trei luni. Deci trebuie sa ai cateva mii bune de lire sterline in contul din banca ca sa ti se dea dreptul de rezidenta. Nu ai rezidenta, nu obtii nimic din toate aceste beneficii.

Deci nu-mi dati o cale usoara de a frauda sistemul?

Nu, pentru ca nu exista una. Probabil ca sunt unii care cersesc, dar asta nu e o frauda a sistemului social.

Dar in Germania? Cum as putea frauda in Germania?

Nici in Germania. Peste tot e la fel, in toate statele membre ai nevoie de rezidenta, si pentru asta trebuie fie sa ai loc de munca, fie sa faci dovada unor venituri suficiente. In Germania ai insa o mica portita, in sensul ca poti sa te inscrii ca lucrator pe cont propriu. Te duci, declari ca lucrezi pe cont propriu si atunci pe baza acestui formular poti sa obtii drept de rezidenta. De aci deja putem sa avem o premisa favorabila fraudarii.

Dar nu-i usor, chiar daca ai rezidenta. La indemnizatiile pentru copii, in Germania, oricine rezida acolo si are un copil minor, chiar daca copilul e pe teritoriul altei tari, poate sa beneficieze de indemnizatie pentru crestrea lui. La ei, pentru un copil iei 300 de euro pe luna. Ai putea sa vii cu un certificat de nastere fals, dar nu-i usor, iti trebuie retele, sa obtii acte ilegale, si asta costa. Cati pot sa faca investitia asta?

Sursa: ziare.com