Laurențiu Barbu
Că geții și dacii erau exact același popor, e o discuție probabil fără răspuns 100% sigur, dar știm sigur că ei erau cel puțin frați de sânge și vorbă. Geții trăiau în partea de răsărit a Europei, atât la nord, cât și la sud de Dunăre. Ei bine, în această zonă din sudul zeului fluviilor, Dunărea, astăzi în Bulgaria, găsim un sat numit Sveștari.
De ați trecut prin Dobrogea și nu doar, ați văzut movile de pământ. Ele sunt probabil morminte ale nobilimii din vremuri antice și se cheamă tumuli. Un astfel de tumul iese în evidență lângă acest sat pomenit mai devreme unde vă invit să ajungeți. Iar dacă ați fost, să ne spuneți cum vi s-a părut.
Printre aproximativ 100 de tumuli, bulgarii aveau să descopere în 1982 sub o movilă de pământ o structură de piatră cu totul deosebită. Studiile au scos la iveală o minunăție, un loc de veci al unui, probabil, conducător de origine geto-dacă din secolele 4-3 înaintea erei noastre. Iar cum geții și dacii erau din familia tracilor, locul este etichetat ca un mormânt de rege trac.
Deși varianta oficială susținută de arheologii bulgari care au cercetat situl este că acolo e un înalt demnitar get, așadar și trac, există și părerea că ar putea fi de fapt un mormânt grecesc. Marea majoritate a istoricilor și arheologilor conchid că într-adevăr vorbim de un mormânt get-trac, zona fiind împânzită cu morminte getice/trace; multitudinea de elemente grecești (friza, triglifa, cariatidele) se explică ușor prin influențele foarte puternice ale culturii dominante regionale și în regiunea sud-dunăreană.
O ușă masivă de metal se deschide și trecând prin micul hol-muzeu, minunea cu trei camere se arată. E de admirat și construcția de beton care a fost ridicată pentru a proteja ceea ce e din 1985 în Patrimoniul Universal UNESCO. Desigur, pe afară a fost din nou pus pământ, pentru a avea aspectul inițial de movilă. Iar ca să vă dați seama de amploarea și respectul acordat proiectului, „sarcofagul” de beton construit deasupra mormântului regelui getic a fost construit în afara acestui loc și a fost mutat pe șine în poziția curentă.
Construcția antică are cinci metri înălțime, șapte metri lungime, iar zidurile sunt groase de un metru. Avem trei camere: o antecameră prin care trecem, camera mortuară în față și în dreapta o cameră secundară.
Când regele era îngropat, își lua caii preferați în lumea de dincolo. Unul a fost descoperit în stânga intrării, doi în antecameră și trei într-o încăpere laterală.
Se pare că și un porc și un câine au fost găsiți alături de câteva obiecte contemporane: vase de ceramică, câteva arme, unelte și alte mici obiecte și decorațiuni.
Trecând mica antecameră, am fi dat în camera principală. O poartă uriașă sculptată în piatră cu protectoarea Meduză deasupra ușii ar fi stat în fața mormântului regelui; i-ar fi oferit protecție de privirile oamenilor de rând. Această poartă este mutată astăzi în afara camerei de veci.
Două paturi mortuare sunt aici, cel al regelui și al soției lui, în dreapta, perpendicular pe al regelui. Deși nu e sigur, soția e posibil să fi fost sacrificată pentru a-și însoți consortul pe lumea cealaltă.
În stânga, dreapta și deasupra mormântului regal găsim 10, patru în față, trei pe fiecare laterală, reprezentări feminine sub formă frize cioplite în calcarul construcției. Ele probabil sunt variații ale Zeiței Mamă iar numărul de 10 corespunde procesului prin care credeau tracii că cineva devine nemuritor, zeu. În orașul getic de la Sveștari, s-au găsit multe trupuri de câine și lup, probabil că la pasul 7 al procesului orfismului foloseau și lupi.
Deasupra mormântului regelui găsim și un desen neterminat. Deși nu e gata, lipsește umplutura de culoare, se vede bine ce e acolo: procesiune prin care regele devine zeu nemuritor. Călare, primește coroana de aur de la Zeița Mamă (e însoțită de patru femei purtătoare de daruri și cununi (am citit pe undeva că ar putea reprezenta elementele naturii aer, apă, pământ, foc)). Mă duce cu gândul și la cultul conducătorului împrumutat de la greci, pe care grecii l-au luat și ei de la egipteni. În acest cult, liderul poporului era văzut deseori ca o zeitate.
Ținând cont că e un mormânt regal cam din vremea lui Dromihete și că în apropiere era un înfloritor oraș contemporan, s-a ajuns și la teoria că poate aici ar fi orașul capitală în vremea acestui conducător get – HELIS, în cadrul coaliției tracice sub Regatul Odrisian (Odris). Cetatea era bine apărată, fiind înconjurată de două ziduri de piatră groase de 3-4 metri. Cel exterior cuprindea cam 100 de hectare, iar cel interior, jumătate din această suprafață. Este poate chiar orașul capitală, Helis.
Dromihete era conducătorul geților în jurul anului 300 înainte de Hristos. Este cel care l-a învins pe urmașul lui Alexandru Macedon (Alexandru cel Mare), Lysimachus. Avem scrieri antice care ni-l prezintă tratând învinșii ca pe regi, iar la acel ospăț regal, gazdele, geții, foloseau veselă din lemn, sărăcăcioasă. Scopul era de a-i convinge pe atacatori că nu are rost să revină cu gânduri războinice. Așa s-a și întâmplat, coaliția fiind întărită și printr-o căsătorie între copii lor.
După ce veți fi vizitat tumulul, puteți urma aleea care ocolește alți doi tumuli din apropiere. Unul dintre morminte este distrus, altul este conservat, dar nu strălucește prin comparație cu cel descris mai devreme.
Sursa: drumliber.ro
