Laurențiu Barbu
Contextul apariţiei „Proclamaţiei de la Timişoara” îl constituie evenimentele anului 1989 care au adus căderea regimului socialisto-comunist din țara noastră și instaurarea unei stări de permanentă luptă socială în căutarea unei democrații adevărate care să corespundă societății românești din acea perioadă.
Guvernarea F.S.N. era contestată, cei care o făceau erau supuşi violențelor, televiziunea era aservită puterii nou instalate (iar televiziunile particulare nu existau), partidele de opoziţie erau ponegrite şi minimalizate, Ion Iliescu fiind înfăţişat ca eroul revoluţiei şi toţi cei care-l contestau erau acuzaţi că n-ar fi participat la revoluţie sau că nici nu trăiseră în ţară (,,n-au mâncat salam cu soia”). În guvernul fesenist erau persoane despre care existau informaţii că participaseră la reprimarea revoluţiei, când de fapt ei au participat la reprimarea contrarevoluției, nefăcând altceva decât să aprere zisele „cuceriri revoluționare” din timpul regimului comunist.
Cu sprijinul mass-media de la centru, s-a încercat să se anuleze rolul Timişoarei în izbucnirea revoltei anticomuniste (folosindu-se formule de tipul „Revoluția din 22 Decembrie”) de parcă revolta timișorenilor ar fi fost inițiată de o persoană menită a o deturna, machiavelic, în interesul unei singure clase sociale, clasa proletară.
În ansamblu însă, la momentul istoric respectiv, contestarea guvernării feseniste în numele revoltei anticomuniste, a cărei unic reprezentant se pretindea F.S.N.-ul, devenise necesară.
La 11 martie 1990, rod al situației tensionate din țară, la Timișoara este citită, de către regretatul scriitor, ziarist și om politic George Șerban, Proclamația de la Timișoara, un document cu menirea de a arăta calea de urmat pentru societatea românească în următoarele decenii de tranziție spre o societatea cu o democrație consolidată, cu un stat de drept care să corespundă nevoilor Europei vremurilor ce vor urma.
Proclamația de la Timișoara a fost citită din balconul Operei Române, ca urmare a mitingului din centrul orașului Timișoara. Autorul Proclamației a fost George Șerban, membru al Societății Timișoara, promotoarea acestui document istoric cu rădăcini în evenimentele din Decembrie 1989.
Încă din primul articol al Proclamației se arată că revolta din Decembrie 1989 a fost una anticomunistă și nu doar una prin care se dorea înlăturarea regimului personal al clanului ceaușeștilor pentru ca în locul lor să fie așezate persoane ce doreau o reformare a regimului socialist-comunist. Așadar, Proclamația a fost un manifest anticomunist și nu doar unul anticeaușist.
Punctual, textului Proclamaţiei i se pot aduce diferite critici. De pildă, există persoane care contestă aprecierea că în 20 Decembrie Timişoara devenise primul oraş liber de comunism și „a intrat definitiv în stăpânirea populaţiei”. Cel mai discutat punct al Proclamaţiei este punctul 8, ce punea problema înlăturării foştilor activişti comunişti şi ofiţeri de securitate din viaţa politică românească. Acest punct se poate aplica doar printr-o lege a lustraţiei, ce interzice persoanelor care au făcut parte din structurile de putere sau din aparatul represiv al regimului comunist instaurat în România la 6 martie 1945, prin guvernarea lui Petru Groza (președinte al Frontului Plugarilor), să obțină demnități și funcții politice.
Acest punct a apărut din dorinţa de a înlătura din structurile de conducere ale statului român acele persoane compromise prin faptul că au pactizat cu regimul comunist, dar şi pentru instaurarea adevăratei democraţii în România, democrația adevărată nepermițând persoanelor ce au deţinut funcţii, au activat şi au utilizat practici şi metode specifice unui regim autoritar să fie în foruri de decizie. Proiectul Legii Lustraţiei privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist a fost adoptat de Senat la 10 aprilie 2006 cu 69 de voturi pentru, 49 contra și 9 abţineri. P.N.L. a votat cu 27 parlamentari pentru; cu acelaşi număr de voturi, tot 27, s-a exprimat şi P.S.D. împotriva acestui proiect; P.D. a sprijinit proiectul cu 20 voturi pentru; U.D.M.R. cu 7 şi P.C. cu 11; P.R.M. nu a participat la vot.
Citește mai mult: ziarultimisoara.ro
