La 16 septembrie 1437 s-a încheiat, la Căpâlna, în Transilvania, “uniunea frăţească” cunoscută în istorie sub numele de “Unio Trium Nationum”. În urma acestei întelegeri, românii, populaţia majoritară din Transilvania, erau consideraţi “toleraţi” din punct de vedere politic.

Unio trium nationum (în latină, în traducere „uniunea celor trei naţiuni”) a fost o înţelegere încheiată între nobili maghiari şi orăşenii saşi şi secui, ca o consecinţă la Răscoala de la Bobâlna.

Potrivit înţelegerii, cele trei naţiuni privilegiate urmau să se ajute reciproc împotriva duşmanului extern.

Deşi înţelegerea este cunoscută în istorie sub numele de Unio Trium Nationum, această sintagmă nu apare ca atare în textul pactului, ci ca Fraterna Unio:

„În secolul al XV-lea au fost mai multe răscoale în Europa împotriva exploatării boiereşti, a nobilimii mari proprietare în general. Regele Ungariei, Ludovic I cel Mare i-a scos pe ţărani, în 1365 de sub autoritatea comiţiilor regali şi i-a pus sub jurisdicţia marii nobilimi maghiare proprietare de pământ. Aceştia i-au privat pe ţărani de dreptul lor de până atunci la strămutare liberă. Nemulţumirea a fost şi mai mare pe domeniile bisericeşti: episcopul a pretins plata dijmei în bani, iar ţăranii sărăciţi n-au putut face faţă acesteia. În 1437, în părţile de mijloc ale Transilvaniei a izbucnit răscoala ţăranilor din judeţe. La început ţăranii au luptat împotriva trupelor voievodului, repurtând victorii, dar după ce nobilimea i-a chemat în ajutor pe secui şi pe saşi (la care nu au existat iobagi), răscoala a fost înăbuşită. Cele trei naţiuni au încheiat o înţelegere în 1437 în comuna Căpâlna (judeţul Szolnok-Doboka), în care s-au obligat la ajutor mutual împotriva pericolului lăuntric: (ţăranii) şi a duşmanului dinafară: turcii. În manuale de istorie româneşti se scrie deobicei despre răscoala ţăranilor “români şi maghiari”.

Conform prevederilor înţelegerii, românii din Transilvania, care reprezentau populaţia majoritară, iar cei mai mulţi dintre ei erau iobagi, fiind consideraţi  o naţiune “tolerată”. Prin înţelegerea dintre cele trei naţiuni privilegiate care a fost reînoită în mod succesiv, românii au fost excluşi din viaţa politică a Transilvaniei.

Sintagma „unio trium nationum” a început să fie folosită în documente de pe la 1500, cu referire la starea juridică a naţiunilor transilvane instaurată prin „înţelegerea frăţească”.

De remarcat că „nobili”, deşi erau în marea lor majoritate unguri, nu erau acelaşi lucru cu populaţia ungurească. Ţăranii unguri nu erau consideraţi parte din naţiune şi ca atare erau supuşi aceluiaşi tratament cu ţăranii români, majoritatea dintre ei fiind iobagi. O stare mai privilegiată a tuturor ungurilor din Transilvania s-a instaurat treptat, mai târziu.

Unio Trium Nationum a fost menţinut până la desfiinţarea iobăgiei şi a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea, înainte de 1800.


Sursa: descopera.ro

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!