Laurențiu Barbu
Mărturiile arheologice existente atestă faptul că arealul actualului municipiu Medgidia, oraș central dobrogean, este leagăn de autentică și elevată civilizație precreștină, chiar preantică. Descoperirea unei mori neolitice, datată în urmă cu 5000 de ani, al vaselor de provizii aparținătoare de Culturile Gumelnița si Hamangia, așează civilizația românească de aici alături de strălucitoarele civilizații orientale din Summer și Mesopotamia, sau din Egipt.
Astfel, printre descoperirile importante, putem menționa și pe cea făcută în anul 1955, în cariera Fabricii de Ciment de la Medgidia, când a fost descoperită o aplică din bronz în formă de pumnal de tip „akinakes”, care datează din secolul V î.Hr. (Epoca Hallstatt). Bronzul din care s-a turnat acest obiect este de bună calitate, lungimea totală fiind de 0.467 metri, iar greutatea de 2670 grame.
Descoperirea de la Medgidia reprezintă o sabie emblemă, nu un pumnal obișnuit. Este o piesă unică în regiunile de sud-est ale Europei și în aria de răspândire a neamurilor traco-getice, ceea ce demonstrează că regiunea a fost populată încă din cele mai vechi timpuri.
Sabie-emblemă reprezentând un „akinakes” turnat o dată cu teaca într-un tipar univalv. Mânerul acesteia se termină printr-o bandă transversală, dreptunghiulară, ornamentată cu trei linii incizate, orizontale. Mânerul propriu-zis, ornamentat prin gravare, reproduce stilizat un vultur. La capătul superior al tecii se află o placă cu doi lobi în formă de inimă, decoraţi fiecare cu câte un ţap în relief. Restul tecii spadei este divizat prin linii orizontale, în patru segmente. Partea superioară a tecii are pe latura stângă o prelungire, placă-ataş, ornamentată prin gravare şi turnare cu decor zoomorf. Partea dorsală zgrunţuroasă, poartă două piroane de prindere pe un suport (perete?). Sabia – emblemă era așezată într-un templu al Marelui Zeu al războiului. De aceea se spunea că sciții și geții se închinai la săbii.
Pentru îmbogățirea patrimoniului cultural al municipiului Medgidia, pentru a putea fi reprezentată mai bine istoria acestor meleaguri, s-a decis de către Consiliul Local realizarea unui monument care să valorifice acestă descoperire, asemănător cu Monumentului Sabiei Dacice de la Orăștie. Iată cum acest minunat artifact traco-getic va supraviețui trecerii timpului și ne va însufleți în aflarea tainelor încă nedezlegate ale istoriei acestui pământ.
Conf. univ. dr. George V Grigore
