Laurențiu Barbu
Frații Buzești – Stroe, Preda și Radu, au fost boieri credincioși lui Mihai Viteazul, dar pe care s-a bizuit și domnitorul Radu Șerban, succesor la domnie al primului unificator al țărilor române. Stroe Buzescu a îndeplinit funcția de mare stolnic în epoca lui Mihai Viteazul. Nu mai este cunoscut anul nașterii lui Stroe, dar se spune că în octombrie 1602, când a trecut la cele veșnice, deja nu mai era un om tânăr. Stroe Buzescu a murit în urma unei lupte înverșunate. Acea luptă, pe care a câștigat-o, dar care i-a atras și sfârșitul, este una dintre cele mai impresionante confruntări între doi luptători, între cele care au rămas în memoria colectivă a românilor.
În septembrie 1602 a avut loc marea bătălie de la Teișani (Prahova). Cumplita luptă s-a dat pe valea Teleajenului, între armata munteană a domnitorului Radu Șerban și o oaste alcătuită din 40.000 de luptători tătari – înfricoșători la înfățișare și nemiloși la suflet. La lupta contra tătarilor conduși de către hanul Gazi Ghirai a participat și Stroe Buzescu, care avea să devină unul dintre personajele principale ale bătăliei. Pe parcursul ostilităților, hanul tătar, care dorea să-și cruțe războinicii în urma marilor pierderi suferite, le-a propus căpeteniilor oștirii Țării Românești să se organizeze o luptă individuală.
Legenda spune că bătălia dintre munteni și oastea tătară a durat vreme de trei zile și că, întrucât rezultatul confruntării rămăsese nehotărât, hanul Ghirai a venit cu ideea ca lupta să se dea doar între doi războinici, pentru a se hotărî deznodământul. Tătarii l-au ales pe cumnatul hanului, dat fiind renumele de viteaz al aceluia. Dintre români, s-a oferit Stroe Buzescu.
Se povestește că Mârza, cumnatul hanului tătar Ghazi Ghirai, avea o înfățișare înspăimântătoare, o statură herculeană și că ostașii munteni au înlemnit văzând cine avea să fie adversarul lui Stroe Buzescu.
Stroe era, se pare, destul înaintat în vârstă. Totuși, ca un războinic iscusit și experimentat, s-a prins în luptă, fără ezitare, cu mai tânărul și puternicul tătar. De-o parte și de alta se aflau românii și invadatorii proveniți din îndepărtata Asie. E aproape de prisos să spunem că a fost o confruntare pe viață și pe moarte.
Deznodământul luptei dintre Stroe Buzescu și cumantul hanului Ghazi Ghirai al II-lea a fost victoria românului. În strigătele de biruință ale valahilor, tătarii au asistat, uimiți și umiliți, la prăbușirea celui pe care îl considerau cel mai strașnic luptător al armatei lor, sub loviturile de sabie ale lui Stroe Buzescu.
În mod neașteptat, peste puțină vreme, avea să piară și eroul Bătăliei de la Teișani, ca urmare a unei răni căpătate în crâncena confruntare cu războinicul tătar. Se spune că sabia tătarului ar fi avut tăișul otrăvit. La 2 octombrie 1602 înceta din viață și Stroe Buzescu, unul dintre cei mai vrednici și mai fideli căpitani care au luptat de partea lui Mihai Viteazul, pentru prima unire a țărilor române. Rana care i-a provocat moartea eroului nostru era localizată la unul dintre obraji. Deși au fost chemați cei mai iscusiți medici de la Brașov, Stroe n-a mai putut fi salvat.
Istoricii relatează că trupul lui Stroe Buzescu a fost îngropat la mănăstirea Stănești (Vâlcea). Pe piatra funerară a viteazului, cioplită după indicațiile soției sale, Sima Buzescu, a fost înfățișată confruntarea cu tătarul Mârza. Inscripția, redactată în limba română, sună astfel:
„Iară jupânul Stroe, atâta nevoe pre creștini văzând, stătu înpotriva tatariloru, de să lovi cu cumnatul hanului și-lu junghie pre tătaru. Și dintr-acelu război să răni la obraz și peste trei săptămâni să tâmplă moarte, în luna lu octovrie 2 zile, văleato 7110. Și nu fu pre voe cânilor de tătari. Dumnăzeu să-l erte!”
Sursa: topromani.ro
