Laurențiu Barbu
Transfăgărășan, șoseaua care leagă Curtea de Argeș de Sibiu, este cel mai spectaculos drum din România și unul dintre cele mai frumoase din Europa. Șoseaua este supranumită “Bulevardul Carpaților” și are o poveste aparte. Totuși, la puțină vreme după construcția drumului, cineva s-a încumentat, în miezul toamnei, la volanul unui Trabant, să urce până la Bâlea Lac. Cine era temerarul și cum s-a sfârșit aventura?
Când a fost construit Transfăgărășanul?
Povestea faimoasei șosele a fost, cum altfel, inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. Se pare că dictatorul era speriat de o eventuală invazie a Cehoslovaciei din anul 1968 de către trupele sovietice. În acea perioadă, trecerile existente între Transilvania și Muntenia ar fi putut fi cu ușurință blocate sau atacate. Tocmai de aceea s-a grăbit construirea drumului.
Astfel, militarii au fost cei care au dus greul construirii șoselei. Aceștia au muncit din luna martie a anului 1970 și până în septembrie 1974. Cifrele oficiale arată că în acești patru ani, 40 de militari au sfârșit sub stânci, dar se pare că numărul morților este mult mai mare. La „Drumul dintre nori” s-a lucrat până în anul 1980, deși drumul efectiv se terminase în anul 1974. Se spune că s-a lucrat în condiții excepționale. Minerii care se ocupau cu montarea explozibilului se ţineau unii de alţii, câte 20 – 30, pentru a nu fi luaţi de vijelie şi aruncaţi în prăpastie.
La puțină vreme după anul 1974, un călugăr pe nume Nectarie s-a încumetat să urce cu mașina, un Trabant, până la Capra, unde a fost suprins de o avalanşă. Se spune că acesta a lăsat maşina sub copertina de la Capra, iar el s-a aruncat pe zăpada, fiind dus de „val” câțiva kilometri buni. Se spune că aşa a scăpat cu viaţă, în timp ce maşina a fost găsită după 6 luni când s-a topit zăpada.
Sursa: shtiu.ro
