Laurențiu Barbu
Vârsta întunecată (The Dark Ages ‒ cum este numit Evul Mediu în istoriografia din limba engleză) a fost, așa cum arată numele, o perioadă a terorii, a năvalelor și a sângelui. Această vârstă a întunericului umanității are și câteva nume simbol: Gingis Han, Inchiziția, Vikingii și, bineînțeles, Dracula.
Mitologia, superstițiile și basmele depășeau adesea cruzimea celor întâmplate aievea. Se năștea astfel o lume foarte greu de imaginat și de înțeles astăzi, o realitate în care decapitarea devenise una dintre pedepsele blânde. O astfel de afirmație poate părea exagerată sau cel puțin paradoxală. Dar pusă în contextul vremii în care a trăit Vlad Drăculea, ea devine pe cât de adevărată, pe atât de logică.
Printre torturile practicate ‒ și chiar cumulate într-un manual de tortură german! ‒ enumerăm:
– tortura cu șobolani înfometați: consta în aplicarea pe abdomenul victimei a unei cuști fără fund, în care erau închiși unul sau mai mulți șobolani înfometați; singura lor scăpare din cușcă era prin trupul condamnatului;
– scaunul cu țepușe: consta în așezarea victimei pe un scaun metalic sau din lemn, plin pe fiecare latură cu țepușe scurte și ascuțite care intrau în carnea celui pedepsit; în cazul scaunelor din metal, acestea erau adesea încălzite astfel încât victima să fie și prăjită;
– tăierea cu fierăstrăul de tortură: victima era pur și simplu tăiată în două sau în mai multe bucăți cu un fierăstrău imens, conceput special pentru această grozăvie;
– taurul din fier: reprezenta un taur realizat din metal în abdomenul căruia era introdus nefericitul „beneficiar” al acestui tratament; sub diabolicul dispozitiv se întreținea un foc puternic care ucidea prin prăjire victima.
Această listă macabră poate continua pe câteva pagini și putem aminti despre oameni fierți în ulei și obligați să-și mănânce propria carne, despre femei și copii frânți pe roată pentru culpe imaginare și din păcate multe, multe altele. Într-un top al torturilor din Evul Mediu făcut de BBC, trasul în țeapă, metodă adusă în Europa de tătari, nicidecum inventată de Vlad Drăculea, se situează abia pe locul 23.
Nu doar faptul că aceste torturi existau este înfiorător, dar trebuie evidențiat și modul în care se purtau războaiele în evul întunecat.
Se estimează că Gingis Han este responsabil de moartea a 40 de milioane de oameni în Asia, Orientul Apropiat și Europa, piramide făcute din mii de capete tăiate fiind documentate peste tot, pe traseul marii invazii mongole.
În aceeași perioadă, în Imperiul Otoman apare o lege care dispune uciderea băieților din dinastia conducătoare, cu excepția fratelui mai mare. Motivul era încercarea de a se evita luptele pentru tron.
Și aici lista atrocităților comise de casele regale din Europa și Asia poate fi continuată îndelung.
Se naște astfel o întrebare firească: cum de a ajuns voievodul Țării Românești un simbol al cruzimii?
Trebuie specificat de la început că Vlad a fost perceput astfel doar în mediile celor cu care se afla în conflict direct: germanii, otomanii și maghiarii. În rândul celor din urmă, imaginea lui Vlad devine una negativă abia după anul 1462, când pentru a justifica trădarea lui Matei Corvin era nevoie de o demonizare a lui Vlad.
În restul Europei există chiar cronici care îl menționează pe voievod sub numele de Dragul, adică cel iubit de popor.
„A fost odinioară la ei un domn pe care îl numesc Voievod, bărbat ager și cât se poate de priceput în treburile ostășești”, Mihail Bocignoli, 29 iunie 1524.
De asemenea, legendele slave despre Vlad Voievod sunt scrise într-un ton admirativ și prezentate drept pilde de înțelepciune și vitejie.
Revenind la mediul german, principalul promotor al imaginii diabolice a lui Vlad, este foarte interesant de observat aplecarea acestui mediu către poveștile de groază, către exagerări și torturi.
Marea neșansă a lui Vlad Drăculea a fost ca în vremea sa, în același mediu german, să fie inventat tiparul. Astfel, cuvântul scris se propagă cu o viteză infinit mai mare decât până în acel moment, iar poveștile despre tiranul Dracula se răspândesc cu iuțeala focului în Europa.
Un studiu foarte interesant al istoricului Florin Stroe arată că în vremea lui Vlad germanii au cumpărat mai multe broșuri cu povești de groază decât Biblii. Exista deci o adevărată modă a acestor povești, iar piața germană cerea încontinuu „creații” noi.
Exagerările germanilor cu care Vlad avea un conflict armat direct sunt ridicole, voievodul fiind făcut în unele scrieri… turc sau tătar.
De asemenea, s-a afirmat că Vlad Drăculea ar fi inventatorul acestei metode groaznice de execuţie. Acest fapt ar arăta cu siguranţă o tulburare psihică, o aplecare spre violenţă extremă a voievodului. Nimic mai neadevărat! Trasul în teapă este documentat încă din antichitate, de la Regatul Neo-Asirian, la Egiptul antic şi chiar Grecia.
Despre inovaţiile aduse acestei metode de pedeapsă mai merită menționat că germanii sunt cei care aduc o „îmbunătățire” plină de sadism. Invenția se numește „scaunul… german” și făcea ca victima să agonizeze zile întregi în țeapă.
Mai mult, în relația Vlad Drăculea-sașii din Transilvania este limpede că cei care au iniţiat conflictul şi au folosit pentru prima oară tragerea în țeapă sunt germanii, nu principele valah. Mărturie în acest sens stă scrisoarea lui Neagu, fost vornic, care îi întreabă pe brașoveni: „Aduceți-vă aminte, cine început-a să pună oamenii în țepi? Iarăşi pribegii. Și voi, fiindcă ați ridicat pe Danul (Dan al III-lea pretendent la tronul Ţării Româneşti – N. A.) în mijlocul vostru; apoi Vlad Voievod pentru aceasta s-a mâniat pe voi şi v-a făcut destul rău şi a început să puie oamenii în țepi și cu foc a năvălit asupra voastră”.
Cât despre Vlad Drăculea, el însuși explică de ce a ales această metodă terifiantă de a pedepsi pe inamicii externi sau interni ai Valahiei.
„Când vor veni turcii și vor vedea aceasta, de spaimă vor fugi!”
Aflat permanent într-un conflict militar cu o putere incomparabil mai mare, voievodul folosește tragerea în țeapă ca pe o metodă a războiului psihologic și nicidecum ca o cale de a-și satisface o plăcere morbidă.
Putem concluziona că în atât de crudul și zbuciumatul Ev Mediu, Vlad Drăculea nu poate fi considerat un conducător exagerat de crud, în afara metodelor vremii sale, ci mai degrabă un geniu militar care a știut să se folosească de absolut orice resursă, inclusiv groaza, pentru a-și apăra viața și țara.
Sursa: cunoastelumea.ro
