Laurențiu Barbu
Povestea începe în 1431 când în Transilvania, în cetatea Sighișoara se naște micuțul Vlad. Tatăl lui era guvernatorul Transilvaniei din acea vreme: Vlad I Basarab (Vlad Dracul), fiul marelui voievod român Mircea cel Batran (1386 – 1418) și vlăstar al marii familii a Basarabilor. Despre mama lui, se spune că era fiica lui Alexandru cel Bun, femeie de rang înalt din familia Mușatinilor. Astfel, viitorul Vlad Țepeș este văr direct cu Ștefan cel Mare (1433 – 1504).
La inceputul anului 1436, Vlad Dracul devine domn al Tarii Romanesti (una dintre cele trei provincii romanesti, celelalte doua fiind Moldova si Transilvania) și se stabileste cu intreaga familie la Curtea domneasca dinTargoviste. Micul Vlad locuieste acolo timp de sase ani.
In 1442, el si fratele lui mai mic, Radu cel Frumos, sunt ceruti ca ostatici-garanti de catre sultanul Murad al II-lea. In acele vremuri, Imperiul Otoman stapanea mare parte din Balcani (teritoriile statelor actuale Serbia, partial Ungaria, partial Romania, Bulgaria, Grecia, Albania). Cei sase ani de captivitate vor juca un rol important pentru Vlad.
In 1447 – dupa asasinarea tatalui sau si a fratelui sau mai mare, Mircea – la varsta de doar 17 ani, sustinut de un contingent de trupe imprumutate de pasa Mustafa Hassan, Vlad a luat pentru prima data domnia Tarii Romanesti, detronindu-l pe Vladislav al II-lea (criminalul tatalui lui). Dar, dupa doar doua luni, Vladislav al II-lea il infrange si isi continua domnia.
In 20 august 1456 Vlad reuseste sa-si ucida dusmanul de moarte si isi incepe perioada cea mai lunga de domnie in Tara Romaneasca (pana in 1462).
Vinovati de moartea tatalui si a fratelui sau, boierii din Targoviste incep sa plateasca: in 1459, de Pasti, sunt arestati toti boierii care participasera la petrecerea princiara. Cei mai batrani au fost trasi in teapa, iar ceilalti au fost fortati sa strabata pe jos drumul de o suta de kilometri din capitala Targoviste pana la Poenari, unde au fost pusi sa construiasca o fortareata pe ruinele unui avanpost deasupra raului Arges. Majoritatea boierilor au murit in timpul cladirii acestui castel, Vlad reusind astfel sa-si creeze o noua patura nobiliara.
Vlad voevodul a devenit foarte cunoscut datorita tehnicilor sale de pedepsire brutale. Foarte des poruncea ca nelegiuitii sa fie jupuiti, fierti, decapitati, orbiti, spanzurati, arsi, prajiti, ingropati de vii sau trasi in teapa. De asemenea ii placea sa taie nasuri, urechi, organe sexuale sau limba. Dar dintre toate, metoda sa favorita era trasul in teapa. De aici i-a ramas si numele “Tepes” (“cel care trage in teapa”).
El era recunoscut pentru ambitia de a impune cinstea si ordinea. Aproape orice infractiune, de la minciuna si furt pana la omor, putea fi pedepsita prin trasul in teapa. Fiind sigur de eficacitatea legilor sale, se spune ca Vlad Tepes a lasat o cupa de aur la vedere, in piata centrala din Targoviste. Cupa putea fi folosita de calatorii insetati, insa trebuia sa ramana la locul ei. Conform cronicarilor vremii cupa nu a fost furata atat vreme cat Tepes a domnit.
Vlad Tepes a fost iubit de popor, fiind considerat un mare si intelept stapanitor.
Incuraja comertul, construirea de drumuri si sate, intarirea si reconstruirea cetatilor si manastirilor, ocrotindu-i pe negustori si pe taranii care alcatuiau grosul armatei. Valahia crestea, se imbogatea si prospera. El apare in ochii propriilor sai supusi ca un domn care cultiva spiritul de dreptate, vitejia, indrazneala, vrednicia, moralitatea, chiar daca in chip excesiv dovedindu-se inflexibil fata de “micile” pacate omenesti.
Nu-i suporta pe vagabonzi si cersetori care in opinia sa erau doar niste hoti, el dorea ca toti locuitorii sa munceasca si sa fie de folos comunitatii. Intr-o cronica se povesteste ca Tepes Voda i-a adunat intr-o mare casa pe toti parazitii din Valahia, acolo i-a ospatat si le-a dat de baut pe saturate. La sfarsit, voievodul i-a intrebat daca vor sa le mai fie foame si frig de-acum incolo. “Nu, Maria Ta” – a strigat incantata gloata de milogi ghiftuiti. “Bine”– le-a raspuns voievodul care a ordonat sa fie inchise usile si ferestrele dupa care casa plina cu cersetori a fost incendiata. Dupa cum le-a promis voievodul, nu le-a mai fost frig niciodata…
Nu suporta nici minciuna si exista o legenda care spune Vlad Tepes ar fi inscenat un furt de 50 de galbeni unui boier. Incercand sa prinda hotul, boierul se plange voievodului, pretinzand ca i se furasera 100 de galbeni. Pentru minciuna sa, boierul a fost tras in teapa.
O alta poveste care ne arata cat de mult aprecia Tepes oamenii cinstiti este despre un negustor caruia i s-au furat 160 de ducati de aur. Afland despre hotie, Vlad Tepes a poruncit imediat sa se caute aurul in tot orasul si dupa ce s-a gasit a pus un ban mai mult. Negustorul, dupa ce si-a numarat de doua ori banii i-a spus: “Stapane am gasit aurul, dar este un zlot mai mult, care nu este al meu!” Voievodul i-a raspuns: “Mergi in pace, daca nu mi-ai fi spus despre zlot, eram gata sa te pun in teapa cu acest hot.
Vlad Tepes a fost numit “Cavalerul Dreptatii”, iar deviza lui era fraza“Dreptate si Credinta”. Nenumarate documente istorice vorbesc despre atmosfera din timpul domniei lui Vlad Tepes: “Asa de mult ura raul din tara lui, incat daca cineva facea rau, furt, talharie, nedreptate sau siluia vreo muiere sau fata mare, acela nu ramanea viu”.
Vlad Tepes a fost un om care a iubit mai presus decat orice dreptatea, si care nu a ezitat sa se sacrifice pentru un ideal politic mereu prezent in istoria noastra, “Independenta”.
Cresterea tributului impus Valahiei de Imperiul Otoman sub forma de bani, vite, grane sau robi il determina pe Vlad Tepes sa-si stabileasca un scop precis: eliberarea tarii de orice obligatii fata de Imperiul Otoman si organizarea rezistentei pentru apararea independentei.
In 1459 Vlad Tepes incepe conflinctul cu Imperiul Otoman prin refuzul de a mai plati tribut turcilor (10.000 galbeni anual). Se pare ca in acele timpuri regele Ungariei, Matei Corvin, era sustinut de Papa politic si financiar (vreo 40.000 galbeni) intr-un proiect de cruciada impotriva otomanilor. In acest context, Vlad Tepes incheie o alianta cu Matei Corvin. Deloc incantati de aceasta alianta, otomanii vor incerca sa-l prinda prin viclesug pe Tepes dar planul lor va esua si toti cei implicati vor fi trasi in teapa.
La inceputul anului 1462, Vlad Tepes organizeaza o campanie surpriza la sud de Dunare, urmand sa devasteze o intinsa regiune (inclusiv cetatea Nicopole) si sa ucida peste 20.000 de turci. Acest succes este descris chiar de Vlad Tepes intr-o scrisoare adresata in februarie 1462 regelui Ungariei, Matei Corvin, caruia ii si cere imediat sprijin. Desi in martie regele il asigura ca-i va veni in ajutor, abia la sfarsitul lui august e pregatit sa-l ofere, cand campania otomana era deja incheiata..
In acea primavara din 1462, surprins de sfidarea lui Tepes, sultanul Mahomed al II-lea ii pregateste un raspuns pe masura: o armata uriasa (100-120.000 de oameni) si 175 de nave de razboi se va indrepta pe Dunare, spre Chitila. Efectivele lui Vlad Tepes (care nu depaseau 30.000 de osteni) nu reusesc sa-i opreasca pe turci la Dunare, si acestia se indreapta direct spre Targoviste.
In aceste conditii dure, Tepes incepe sa aplice tactica hartuirii: pustiirea pamantului, otravirea fantanilor, atacarea detasamentelor turcesti plecate dupa hrana. In aceasta atmosfera in care ostile turcesti, flamande si infricosate, inaintau prin tara pustiită, a avut loc marea lovitura a lui Vlad Tepes: atacul de noapte din 16-17 iunie 1462, atac despre care pomenesc toate izvoarele istorice. Desi sultanul a scapat (cortul sau a fost confundat cu al unui vizir), efectul psihologic al atacului a fost foarte important. Conform relatarilor, sultanul “a parasit in ascuns tabara în chip rusinos” si a dat ordin de retragere. In apropiere de Targoviste il astepta un spectacol care a bagat groaza in el si ostile ramase: o padure de tepi in care atarnau o multime de turci ucisi in batalie. In fata acestei privelisti turcii “s-au înspaimantat foarte tare”, iar sultanul a recunoscut ca “nu poate sa ia tara unui barbat care face lucruri asa de mari” si care “ar fi vrednic de mai mult”. Ajuns in iulie 1462 la Adrianopol, sultanul il numeste domn al Tarii Romanesti, pe fratele lui Tepes, Radu cel Frumos, caruia urma sa-i acorde sprijin armat.
Incepe astfel o perioada foarte tulbure pentru Tara Romaneasca, cu multe conflicte intre cei doi frati. Pentru ca Radu cel Frumos le-a oferit boierilor pacea si prietenia cu sultanul, acestia vor trece de partea lui. Parasit de boieri, in octombrie 1462 Vlad Tepes merge in Transilvania pentru a se intalni cu aliatul sau Matei Corvin.
In loc sa-i ofere ajutor, acesta il aresteaza sub acuzatia de tradare si Tepes va fi intemnitat in capitala Ungariei, la Visegrad, pentru urmatorii 12 ani. La aceasta decizie a regelui ar fi contribuit si o presupusa scrisoare a lui Vlad Tepes catre sultan in care acesta se obliga sa-i ofere sprijin impotriva ostilor maghiare.
In 1475, la cererea lui Stefan cel Mare, domnul Moldovei, Vlad Tepes va fi eliberat si pentru a treia oara va domni in Tara Romaneasca. Dar aceasta ultima domnie nu va dura prea mult, pentru ca in decembrie 1476 Tepes este tradat si asasinat in apropierea Codrilor Vlasiei, langa Snagov. Exista un document de-al lui Stefan cel Mare din 1477 care induce ideea tradarii de catre boierii apropiati: ” El m-a rugat sa-i las pentru paza lui oameni de-ai nostri, caci in munteni nu se prea incredea.”
Capul sau a fost dus la Constantinopole unde sultanul l-a asezat intr-o teapa, ca un trofeu. Se spune ca trupul i-a fost luat si spalat de calugarii credinciosi, care l-au inmormantat mai apoi intr-un loc asupra caruia pluteste si astazi misterul. Cea mai cunoscuta varianta cu privire la locul de odihna al voievodului este cea sustinuta de arheologul Dinu V. Rosseti, care afirma ca in decursul sapaturilor din anii 1934-1935 a gasit un mormant asezat pe axa intrarii, in fata usii Manastirii Snagov. De-asupra oaselor degradate s-au pastrat bucati de matase precum si ornamente brandemburgice, iar scheletul nu avea craniu. Cercetari mai recente nu au descoperit in acel loc decat cateva oase de cal din perioada neolitic, nu si ramasitele adevaratului domn valah. Dar exista si surse conform carora in timpul ocuparii Bucurestiului de trupele naziste, un inalt general german ar fi ordonat de urgenta scoaterea din tara a unor lazi sustrase din Manastirea Snagov. Se stie ca Furherul era foarte interesat de personalitatea lui Tepes…. Adevarul ramane in continuare acoperit de mister!
In afara de Manastirea Snagov (unde se banuieste ca a fost inmormantat) locurile de care mai este legat numele lui Vlad Tepes sunt: Castelul Bran de langa Brasov (in 1448, Vlad Tepes a fost insarcinat de catre Iancu de Hunedoara cu apararea nordului Transilvaniei si a acestei trecatori), Cetatea Poienari (resedinta reala a domnitorului), orasul Targoviste (poate fi si el considerat una din resedintele acestuia, cu ruinele Curtii Domnesti), Curtea Veche din Bucuresti (aici se afla vestigiile curtii ridicate de catre Vlad Tepes, in timpul caruia Bucurestiul devine capitala Tarii Romanesti).
Vlad Tepes a fost casatorit de trei ori: cu Cnaejna Bathory a Transilvaniei, cu Iustina Szilagyi a Moldovei si cu Ilona Nelipic a Valahiei. A avut cinci copii, patru baieti si o fata: Radu si Vlad (cu prima sotie), Mihai si Mihnea (cu a doua sotie) si Zaleska (cu cea de-a treia sotie).
Putini sunt domnii romani care s-au bucurat peste veacuri si peste hotare de o popularitate atat de mare ca a lui Vlad Tepes.
Celebra carte “Dracula” scrisa in 1897 de scriitorul irlandez Bram Stoker nu se bazeaza pe domnia lui Vlad Tepes (Draculea), ci este o fictiune reusita in care personajul principal Vlad este un monstru, un vampir ce bea sange de om si mare amator de cruzimi. Deci nu exista nici o legatura reala intre Vlad Tepes si mitul literar al vampirismului din cartea lui Stoker. Se stie ca numele “Draculea” l-a mostenit de la tatal sau, numit Vlad Dracul datorita apartenentei sale la Ordinul Dragonului (o societate secreta militaro-religioasa). Dusmanii politici ai lui Vlad s-au folosit de asemanarea sensului de diavol al cuvantului drac pentru a stirbi reputatia voievodului. Bram Stoker a preluat ideea gresita de diavol, ideea de dragon, si – pentru ca cei din Ordinul Dragonului purtau mantii negre asemanatoare cu aripile de lilieci – a adaugat si ideea de vampir (dupa numele unui liliac hematofag zis vampir).
Ulterior, aceasta carte a inspirat fantezia multor alti autori si regizori din lume:
Nosferatu (O simfonie a groazei) (1922), Germania
Dracula (1931), cu Bela Lugosi S.U.A.
Dracula (1957), S.U.A.
Dracula s-a ridicat din mormant (1968) S.U.A.
Contele Dracula (1970), Spania
Dracula (1977), miniserie pentru TV, B.B.C.
Dracula (1993), S.U.A.
Dracula, un mort iubaret (1997), parodie, S.U.A.
Dracula 2000 (2000) regizor Wes Craven
Respectand parte din istoria Romaniei, in 1979 Doru Nastase semneaza regia filmului “Vlad Tepes”, cu Stefan Sileanu in rolul voievodului.
Locul pe care Vlad Tepes il are in istoria noastra poate fi apreciat de fiecare, noi incheiem cu vorbele lui Petre Tutea:
„Vlad Țepeș…are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod roman, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca a coborat morala absoluta prin tepele puse in cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frica sa n-o furi tu de la tine. Asta-i voievod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria romanilor e o pajiste cu miei!” – Petre Tutea
Sursa: artha.ro
