Laurențiu Barbu
În ziua în care micuța bucureșteancă a primit în dar de la fratele ei o paletă, o minge și un fileu, lumea pe care urma să o iubească, să o domine și să se identifice cu ea era o lume invizibilă.
Și acest lucru se intâmpla pentru că Angelica era pur și simplu prea mică pentru a ajunge la masa de ping pong! S-a îndrăgostit însă aproape imediat de acest sport și la 12 ani a caștigat pentru prima oară Cupa României. A urmat o perioadă în care Angelica Rozeanu s-a abonat la propriu la titlul de campioană a României, cele 20 de victorii obținute fiind întrerupte doar de anii celui de-al doilea război mondial, o pată neagră nu doar pe obrazul omenirii, ci și pe atitudinea oficialităților acelor vremuri care nu au lăsat-o, fiind de origine evreiască, să participe la competiții interne.
Odată războiul încheiat, Angelica Rozeanu a continuat să strălucească pe plan sportiv. Pe lângă competițiile interne, unde dominația sa era absolută, a câștigat de 3 ori proba de dublu a Campionatului Mondial. Tenisul de masă pe care îl practica era realmente revoluționar, o combinație de forță și de eleganță a mișcării pe care presa de specialitate din întreaga lume nu contenea să o elogieze. Feminitate la superlativ, un forehand devastator și un serviciu imposibil de anticipat pentru adversare. O zeiță a tenisului de masă, rapidă și grațioasă aidoma unei feline și cerebrală deopotrivă, precum un campion al șahului. Indiferent care ar fi fost competiția la care participa, Angelica nu avea adversari, ci doar sparring partners.
In 1955, la Utrecht, Angelica Rozeanu a câștigat pentru a șasea oară consecutiv Campionatul Mondial de tenis de masă la proba de simplu și a fost ultima jucătoare dintr-o altă zonă decât cea asiatică învingătoare în această competiție. De atunci și până în prezent, timp de peste 60 de ani, asiaticele au dominat autoritar această întrecere. Mai mult decât atât, uluitorul ei record de 6 victorii la rând va rămâne cu siguranță o piatră de încercare și un reper aproape imposibil de atins pentru orice sportiv din lume.
Începând cu anul 1961, marea campioană a început să concureze pentru Israel, stat în care a emigrat cu un an mai devreme. Seria de victorii a continuat, iar recunoașterea a fost pe măsura valorii. Israelul i-a conferit medalia „Knesset” pentru merite deosebite, iar Federația Internațională de Tenis de Masă a inclus-o în „Hall of Fame”.
Angelica Rozeanu nu a rupt niciodată legăturile cu țara în care s-a născut. A vizitat de câte ori a fost posibil meleagurile natale, ultima sa călătorie în România având loc în anul 2005.
A încetat din viață în 2006, la vârsta de 84 de ani, lăsând în urma ei o extraordinară istorie, o poveste fascinantă despre o învingătoare emblematică.
Sursa: eualegromania.ro
