Despre viața îndrăgitei artiste Sofia Vicoveanca

Anii au trecut și talentul i-a purtat pașii spre o viață plină de cântec și joc, artista fiind apreciată prin toate locurile în care a pășit. De dragul ei, suceveni au numit o stradă importantă din oraș după numele ei.

În urmă cu 79 de ani în urmă, în nordul Bucovinei se năștea un pui de om cu un glas de înger, într-o familie de oameni înstăriți, gospodari în toată regula, care, însă, aveau să piardă întreaga agoniseală odată cu cel de-al Doilea Război Mondial, atunci când Bucovina a fost anexată de URSS.

Anii au trecut și talentul i-a purtat pașii spre o viață plină de cântec și joc, artista fiind apreciată prin toate locurile în care a pășit. De dragul ei, suceveni au numit o stradă importantă din oraș după numele ei.

Povestea de viață a Sofiei Vicoveanca este aparte, fiind presărate pe ici pe colo întâmplări ce i-au schimbat cursul vieții, făcând-o omul frumos care este astăzi. Viața i-a fost modelată de talentul cu care a înzestrat-o Dumnezeu și dragostea sa pentru folclor ne face să credem că nici nu putea fi altfel.

Sofia Vicoveanca a apărut pe lume într-o localitate de lângă orașul Cernăuți, care astăzi se află peste graniță, la naștere primind numele de Sofia Fusa. Numele acesta nu i-a fost oferit întâmplător, căci relevă frumusețea și puritatea sufletului său.  Originea numelui Sofia provine din limba grecească, mai exact de la „Sophia”,care reprezintă „înțelepciunea”, fiind chiar numele zeiței ce întruchipa acest lucru.

Cu toate acestea, se pare că există și o legătură cu Sfânta Sofia, care este celebrată pe data de 17 septembrie și care este considerată a fi o mamă-model pentru femei. După ce soțul ei a murit, aceasta s-a dedicat în totalitate fiicelor sale și și-a petrecut restul vieții în rugăciune și milostenie, de unde și legătura cu un spirit bogat în înțelepciune.

Sofia a fost unul dintre cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe și Veronica Fusa.

Deși fiecare copil ar trebui să se bucure de cei mai frumoși ani, copilăria, Sofia a cunoscut încă de mica greutățile vieții. Perioada copilăriei a fost întunecată de evenimente istorice dure, în care tatăl său a fost luat prizonier de către sovietici imediat după anexarea Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică.

Păstrându-se puternice, Sofia împreună cu mama sa au găsit un refugiu în casa unei mătușe din Vicovu de Sus. Viața și-a continuat cursul firesc aici, Sofia mergând aici la școală și încercând să se bucure de anii copilăriei așa cum s-a putut.

Anii au trecut, însă au lăsat urme puternice în sufletul artistei. Puțini oameni cunosc originea numelui său de scenă, și cu atât mai puțin necazurile peste care a trecut în copilărie. Adevărul este că Sofia și-a iubit atât de mult meleagurile în care a copilărit încât atunci când s-a rupt de acolo, a luat cu ea o parte din acele locuri, purtându-le numele mai departe. Din dragoste pentru satul copilăriei, i-a împrumutat ulterior numele, alegându-şi numele de scenă Sofia Vicoveanca, atunci când directorul ansamblului artistic unde era angajată îi spusese că numele Sofia Fusa nu avea rezonanţă artistică.

Deși cariera îndrăgitei interprete a ajuns pe culmile succesului, aceasta nu s-a dat niciodată în lături de la muncile din gospodărie, fiind dintotdeauna o femeie vrednică. De mică, Sofia a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască și multe altele.

Viața i-a surâs pe plan profesional, profesând încă din tinerețe, după ce a urmat o școală de profil. Interpreta a mărturisit în nenumărate rânduri că munca sa îi aduce foarte multă bucurie și se mândrește că a ajuns să aibă propriul repertoriu cu cântece pe care le-a cules cu drag din folclorul zonei în care s-a născut.

Mulți curioși se întreabă de ce Sofia Vicoveanca poartă în permanență traista cu ea. Ei bine, aceasta poartă mereu cu sine câteva obiecte. Îi sunt nelipsite sticla cu apă, medicamentele, agrafele și o bancnotă de 10 lei pe care a primit-o de la un bătrânel la un spectacol și pe care a promis că nu o va cheltui niciodată.

Iubirea interpretei față de țară este nemărginită. Astfel, aceasta a construit în satul Vicovul de Jos o casă în stil bătrânesc, cu cerdac și a amenajat un mic muzeu etnografic.

Muzeul cuprinde o expoziţie de costume ţărăneşti şi obiecte de artă populară. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casă ţărănească: ladă de zestre, blidar, covoare de perete, icoane, ştergare, leagăn pentru copil şi costumele populare purtate de ea.

Cu înfățișarea sa blândă , simplă ,modestă , cu chipu-i fără vârstă, cu patima sa veche și meticuloasă căutătoare, veșnic gata să scormonească arhivele vii ale satelor bucovinene, cu flerul său de om inteligent, cu zâmbetu-i luminos plin de farmec, cu vocea sa puternică și plină de dramatism, Sofia Vicoveanca face printre interpreții noștri de muzică populară o figură aparte.

Spre deosebire de mulți dintre colegii săi de breaslă, preocupați și ei de reverberația publică a cântecului popular, Sofia Vicoveanca urmărește cu orice preț valoarea și nu succesul imediat,  facil și efemer în orice domeniu, fie el folcloric, fie cinematografic.

Report

Articol publicat de Identitatea Românească

Ține aprinsă flacăra identității românești în lume!

Ce părere ai despre această postare?

23 points
Upvote Downvote