Biserica omului

Între Constanţa şi Ostrov, pe platoul înalt din sudul Dobrogei, există un monument cu nume deosebit: Momentul triumfal Trophaeum Traiani dar şi multe ruine rămase de la vechea cetate romană.

Se spune că, în iarna anului 101-102 s-au dat lupte grele între romanii care porniseră cucerirea Daciei şi geto-daci care-şi apărau ţara. În anul 109, când romanii i-au învins pe geto-daci, împăratul Traian a dat poruncă să fie ridicat acel monument neobişnuit pentru Dacia – rotund şi cu acoperişul în forma unei cupole. Pe mijloc, precum un brâu lat, îl înconjoară sculpturi care amintesc scenele de vitejie ale ostaşilor romani dar şi eroismul dacilor. În apropierea monumentului mai sunt alte două mărturii ale acelor lupte: monumentul funerar al unui ofiţer roman căzut în luptă şi altarul înălţat tot din porunca lui Traian pentru soldaţii romani care şi-au dat viaţa în crâncenele bătălii.

Valuri de popoare migratoare au trecut în următoarele milenii peste acea aşezare. Monumentele şi cetatea au început să decadă dar au înflorit aşezările omeneşti. Locuitorii acestora veneau şi se rugau la „altarul” înălţat de Traian.

În timpul ocupaţiei otomane, turcii au numit aşezarea Adamclisi care se poate tălmăci ca „Biserica lui Adam” sau „Biserica omului”.

După atâta amar de vreme, avem încă mărturii şi putem înţelege viaţa, înfăţişarea şi faptele strămoşilor noştri.

Sursa: legendeleromanilor.ro