Cetatea Colţ(jud. Hunedoara) a aparţinut familiei Cândea, considerată, până în secolul al XVII-lea, cea mai influentă familie nobiliară din Ţara Haţegului, recunoscută pentru averile şi ambiţiile ei. Însă, faima cetăţii i-a fost adusă de Jules Verne care, din iubire pentru misterioasa româncă Luiza, a scris cartea „Castelul din Carpaţi”.

Cetatea Colţ a fost ridicată în secolul al XIV-lea de una dintre cele mai cunoscute familii de nobili transilvăneni români, a cneazului de Râu de Mori, Cândea. Numele fusese iniţial o poreclă: „Nicolaus dictus Kende”, adică „Nicolae, zis Căpetenie”. Prin maghiarizare, familia este recunoscută astăzi sub numele de Kendeffy. Deşi menţionată târziu, la început de secol al XVI-lea, este categoric databilă cândva în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Important este şi că păstrează cel mai vechi nume românesc de cetate din provincie. Familia a avut o ascensiune continuă, depăşind vatra Haţegului. Preţul acestei ascensiuni a fost acela al îmbrăţişării religiei catolice. Cnejii Cândea s-au împărţit în două familii, din care ramura Kendeffy a rămas pe loc, amplificând cuibul fortificat. Cu ziduri groase şi turnuri înalte de apărare, cetatea era capabilă să facă faţă unei artilerii. La mijlocul secolului al XVII-lea, Cetatea Colţ a fost implicată în luptele care au însoţit invazia turco-tătară. A fost abandonată curând după 1700, după eliberarea de turci a Banatului, iar familia Kendeffy s-a mutat în alte rezidenţe, cum ar fi castelul construit la Sântămărie Orlea.

Castelul Sântămărie-Orlea

Familia Cândea a construit în aproximativ aceeași perioadă cu castelul și o biserică, între anii 1310-1315. Istoria a demonstrat că în aceste locuri a existat viaţă monahală. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, la Colţ au venit câţiva sihaştri. Pe o piatră funerară a unui mormânt care datează din acea perioadă, care poate fi văzută şi astăzi, este scris „popa Kir Ghenadie”. În prima jumătate a secolului al XVII-lea, călugării din mănăstire au fost izgoniţi de către calvini şi mănăstirea a ajuns în paragină. Turnul situat deasupra altarului are formă pătrată şi vârful în formă de piramidă. Acesta a fost iniţial construit pentru apărare. În interior se află trei camere. Aici au locuit primii călugări de la Colţ. Ei coborau din turn direct în biserică.

Biserica manastirii Colt

Jules Verne și ”Castelul din Carpați”

Multă vreme cetatea a rămas în uitare. I-a atras atenţia, cu peste un veac în urmă, scriitorului Jules Verne. Iniţial, cercetătorii au crezut că în romanul „Castelul din Carpaţi” al lui Jules Verne este vorba despre castelul Bran. În urma unor cercetări amănunţite, ei au concluzionat că este vorba despre cetatea Colţ. Criticii care au studiat opera scriitorului francez au ajuns la concluzia că acesta a făcut o călătorie în Transilvania şi a fost însoţit de o femeie frumoasă din Homorod. Se pare că aceasta a fost ultima mare iubire a lui Jules Verne, iar dragostea celor doi s-ar fi consumat și în pitorescul peisaj al castelului din Carpaţi.

„Sirena” Luiza Teutch- un mister nedezlegat complet

Specialiştii susţin că în biografia scriitorului există o perioadă, cea cuprinsă între anii 1882-1886, în care nu s-au putut identifica cu exactitate locurile prin care a ajuns Jules Verne și se presupune că ar fi ajuns în Transilvania. Localnicii vorbesc despre o fată de 17 ani, care şi-a abandonat viitorul soţ în toiul pregătirilor de nuntă şi a fugit de acasă. Este vorba dedepre Luiza Teutch, numită de către Jules Verne „unica sirenă” şi care l-a r fi însoţit pe scriitor în acest timp. Cei doi s-au despărţit, iar Luiza s-a căsătorit cu un alt bărbat şi s-a mutat în Bucureşti. Ea nu l-a uitat pe Jules Verne, iar dragostea lor a continuat, prin scrisori şi cu timpul, s-a stins.

Jules Verne

În 1944, într-un scrin, o familie din Bucureşti a găsit câteva scrisori de dragoste de la Jules Verne către Luiza. Aceasta şi-a păstrat corespondenţa cu scriitorul, pe care a lăsat-o moştenire nepoţilor săi. Alături de scrisori, au mai rămas şi cadourile primite de la Jules Verne, două machete ale iahturilor scriitorului, un ceas cu pendul şi câteva volume din cărţile lui Jules Verne. În cartea ”Pe urmele lui Jules Verne în România”, Simion Săveanu, emite ipoteza că între 1882 și 1884 Jules Verne ar fi fost apropiat de o anume Luiza Müller, originară din Homorod. La îndemnul ei, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la București și apoi la Brașov și, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutreierat prin regiune mai multe săptămâni și ar fi vizitat Castelul Colț, care a devenit sursă de inspirație pentru romanul Castelul din Carpați.

Din Castelul din Carpaţi al lui Jules Verne au mai rămas turnul-locuinţă şi zidurile de odinioară. Odată intrat între zidurile înalte şi bolţile rămase de la distrugerea unor componente, locul parcă prinde viaţă. Te aştepţi ca, din moment în moment, să-i auzi venind pe boierii din neamul Cândea sau să-ţi răsune în urechi vocea Stillei, cântăreaţa italiană de operă, personajul principal al cărţii lui Jules Verne.


Sursa: http://www.istorie-pe-scurt.ro/

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!