Printre fortărețele geto – dace aflate pe teritoriul moldav, putem aminti de Cetatea Bâtca Doamnei de la Piatra Neamț. Aceasta este situată la aproximativ patru kilometri sud-vest de municipiul Piatra Neamț, dincolo de schitul și cartierul Doamna, pe creasta unui pinten denumit Bâtca Doamnei (pisc izolat, mică nicovală de bătut coasa). Așezarea aparține eneoliticului (Cucuteni A), epocii bronzului (cultura Monteoru), dar fiind și cetate dacică (sec. I î.Hr. – I d.Hr.) și o așezare feudală (sec. XII). Cetatea Dacică de pe Bâtca Doamnei a fost descoperită  de către fondatorul Muzeului de Istorie din Piatra-Neamț, Constantin Mătase și reprezintă cel mai vechi monument istoric de pe teritoriul municipiului Piatra Neamț și una dintre cele mai interesante și mai comentate fortificații antice din Moldova. Desfășurate pe o suprafață de 20.000 m2 pe creasta înălțimii, cuprinzând platoul central, terasele vestice și suprafețele nivelate pentru construcții, vestigiile arheologice de la Cetatea Bâtca au fost identificate ipotetic cu antica Petrodava, cetate menționată de geograful grec Ptolomeu (III, 8, 4).

O altă ipoteză atribuie cetății rolul de a face parte dintr-un sistem defensiv mai amplu, realizat să supravegheze Valea Bistriței alături de  cetățile de pe Dealul (Muntele) Cozla (distrusă de lucrările de amenajare din anul 1904) și cea de la Piatra Șoimului – Calu. Cu toate că ruinile cetății au fost descoperite în anul 1928, abia în anul 1957 au început săpăturile arheologice mai ample, care au confirmat presupunerile anterioare cu privire la evoluția așezărilor de pe Bâtca Doamnei. Arheologic s-au confirmat existența a două nivele de locuire: primul nivel  datând din secolul al II-lea î.Hr., iar cel de-al doilea nivel corespunzător perioadei dintre secolele I î.Hr. și I d.Hr.. Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte de ceramică, obiecte de podoabă, arme și unelte de fier care dovedesc existența unui important centru de locuire geto-dacică. Alături de aceste podoabe, amploarea construcțiilor și tăria fortificațiilor conferă așezării de pe Bâtca Doamnei un nivel ridicat de dezvoltare socială și o intensă viață economică. Aici s-au descoperit și urmele a două sanctuare dacice, respective tamburii de piatră pe care se ridicau coloanele, ca dovadă a vieții spirituale, sau a activității astronomice de urmărire a constelațiilor și planetelor. În timpul lui Burebista si mai apoi al lui Decebal, cetatea de pe Bâtca Doamnei cunoaște o îndelungată perioadă de înflorire.

Se pare că, odată cu încheierea celui de-al doilea război daco-roman, începe sfârșitul acestei fortificații, romanii fiind direct interesați în lichidarea acestui avanpost care periclita securitatea frontierei răsăritene a provinciei Dacia. Peste ruinele antice s-au mai ridicat câteva elemente de fortificație medievală ce au oferit arheologilor câteva surprize plăcute: monede (moneda emisă de Bela al III-lea al Ungariei, care a domnit între 1173 şi 1196), spade (două, din care una fără gardă) și un engolpion (panaghia). Cel din urmă artifact, declarant ca fiind posibil de origine bizantină, este unul complex. Chipurile aflate pe acesta pot fi foarte uşor identificate ca fiind cel al Lui Iisus Hristos răstignit, flancat de busturile Fecioarei Maria şi a Sfântului Ioan Botezătorul. Deşi mică, această cruce impresionează prin faptul că deasupra trupului Mântuitorului se găseste o altă cruce, flancată de soare şi de lună (crucea cosmică, a destinului planetar), iar la picioarele Lui se află capul lui Adam (ca sacrificiu inițial, al celui aflat la baza Pomului Vieții, la baza Coloanei ce susține cerurile, sarcină preluată acum de Cel răstignit – cel aflat pe vechiul Stâlp Get (Djed); când cel aflat pe cruce va reînvia și se va mișca, cerurile vor cădea pe pământ). Pe verso-ul engolpionului este reprezentată o altă cruce, având la fiecare capăt câte un bust de sfânt, identificaţi ca fiind Sântul Petru, Sântul Pavel şi Sântul Nicolae (așa cum sunt cele patru tipuri de vase canopice – egiptene, declarate ca Fiii lui Horus; cei ce susțin cele patru colțuri ale lumii, ca lumea să nu se facă sul). Această cruce se aseamănă în complexitate şi frumuseţe cu alte câteva astfel de obiecte găsite pe teritoriul Moldovei, cum ar cele de la Adjud şi de la Dăneşti din Vaslui, dovedind apartenenţa populaţiilor locale la creştinismul de rit răsăritean, într-o perioadă ce se găseşte foarte aproape de marea schismă din anul 1054. Toate aceste elemente deosebite fac trimitere la o mai veche religie a strămoșilor noștri, încă necercetată.

În prezent, pe locul Cetății de la Bâtca Doamnei (antica Petrodava) nu s-au mai păstrat decât resturi ale vechilor construcții de proporții monumentale, care sunt accesibile doar arheologic. Pentru turiști, o drumeție până la ruinele de la Bâtca Doamnei, înseamnă o experiență frumoasă, alături de o priveliște minunată a orașului și a lacului de acumulare de la Piatra Neamț, a mănăstirii Bistrița, cât și a culmilor muntoase din jur. Considerată una dintre cele mai interesante și comentate fortificaţii antice din Moldova, această puternică cetate dacică încă mai ascunde destule mistere care așteaptă să fie descoperite.


Sursa: ziarulnatiunea.ro

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!