Cezar Bolliac, primul arheolog român: „Dacii au fost o naţie mare şi tare!”

Descoperind spusele lui Cezar Bolliac, primului arheolog român, mi-am amintit de unii ciumpalaci cu patalama de specialiști care bântuie prin arheologia românească de astăzi și care îi consideră pe geto-daci niște primitivi… E tragic să constați cum a putut să îi spele pe creier sistemul. Pentru aceștia nu contează nicio sursă și niciun argument care vine din altă parte decât bibliografia recomandată de cei care le-au nivelat circumvoluțiunile creierului în anii de intoxicare ideologică…

În cartea Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române? (carte care va fi lansată sâmbătă, 28 noiembrie, de la ora 14:00, la librăria Mihai Eminescu din București), Iulia Brânză Mihăileanu ne spune următoarele:
Cezar Bolliac, primul nostru arheolog, afirma, în 1858, că, dincolo de Traian, avem nişte strămoşi ,,mari şi tari”, cu care s-ar putea mândri orice neam. Constatarea este o replică dată puriştilor latinişti care considerau că admiterea dacilor ca strămoşi ştirbeşte autoritatea naţiunii române: „Ne sfiim că dacă vom sfredeli trecutul mai înainte de Traian vom da peste daci şi s-o ivi atunci o picătură de Dac în vinele noastre? Apoi şi Dacii n-au fost ţigani, nici Muscali ca să ne ia pentru asta Muscalii, nici Austrieci ca să ne ia pentru asta Austriecii. Dacii au fost o naţie mare şi tare după cum spun istoricii lui Kiru, a lui Darie, a lui Alexandru, ai lui Lisimak şi chiar ai lui Traian”.

Prin unele virtuţi – religie, legi, meşteşuguri – îi plasează înaintea grecilor şi romanilor: „Au avut o religie sublimă, bazată pe nemurirea sufletului, pe când Grecii şi Romanii putrezeau în materialismul cel mai nenobil, aveau legi drepte, bazate pe libertate, pe când Grecii aveau Iloţi şi Romanii robi, circuri şi gladiatori, aveau o limbă în care Ovid a putut să scrie un poem lung ca acelea ce avea obiceiul să facă şi în care Abaris preda ştiinţe exacte şi metafizice […], aveau arte şi meşteşuguri, se îmbrăcau bine, erau bine armaţi, băteau monete în metale preţioase, pe când germanii şi alte naţii nici că visau de monete şi pe când romanii nu băteau de cât aşi grosolani de aramă…”.