Laurențiu Barbu
Ciurica, potrivit etimologiei populare, reprezintă o entitate răzbunătoare, care îi ”ciuruia” în bătaie pe cei ce lucrau în ziua ei. Este prima zi din cei trei Circovi ai Mărinei, pe care țăranii de altădată îi serbau între 15-17 sau 16-18 iulie, în funcție de sat sau zona de țară. Țăranii vedeau Circovii fie ca pe niște ființe malefice care îi torturează cu boli și durere, fie ca pe un mic sobor de sfinți, fiecare cu propria personalitate.
Aceste sărbători învăluie un adevăr istoric și spiritual – existența Sfinților Mucenici Chiric și Iulița, Sfântul Sfințit Mucenic Atinoghen, cu cei 10 ucenici ai săi, și Sfânta Mare Muceniță Marina. Izolat, sfinții enumerați erau considerați lucrători ai sfintei Marina, care își adunau puterile pentru ca, timp de trei zile, oamenii să nu mai fie cu gândul la cele lumești, ci să se întoarcă spre Dumnezeu.
În cetatea Iconiei, din Licaonia, era ”o femeie tânără, de neam bun, anume Iulița. Ea se trăgea din seminția împăraților Romei, era creștină cu credința și, petrecând puțin timp cu un bărbat legiuit, a zămislit și a născut de la dânsul un prunc parte bărbătească, apoi a rămas văduvă. Pruncul ce l-a născut l-a luminat cu sfântul Botez și i-a dat numele de Kiric. Mucenița a fost dusă înaintea ighemonului, având pe mâini pre sfântul Kiric, prunc de trei ani. Iubita lui maică, fiind cumplit bătută, pătimea ca fiind în trup strein, nesimțind ca un stâlp neînsuflețit”.
Primul dintre Circovi – o familie sfântă, mamă și copil, Sfinții Mucenici Chiric și Iulița
Pentru că Sfinții Chiric și Iulița au fost omorâți în bătaie de păgâni, fiindcă nu au acceptat să renunțe la iubirea Mântuitorului Iisus Hristos, în popor, Ciurica era percepută ca patroana unei confrerii feminine deosebit de puternice, care oferea inițiatelor forța necesară pentru a lupta cu armele bărbaților într-o societate masculină. Expresia ”a ciurui în bătaie” era asociată cu această sărbătoare.
În prima zi de Ciurica, femeile ”plăteau polițe” bărbaților. Era ziua când femeile erau considerate mai puternice decât bărbații, iar aceștia dispăreau dis de dimineață de acasă, pentru a nu deveni victime ale violenței domestice.
Tradiții, vorbe și obiceiuri de Ciurica
”Înainte cu două zile de Mărina, pe Ciurica au luat-o de păr jidovii, iar Circovii au căznit-o prin roate și cercuri. Această sfântă a bătut pe dracu-n cap, cu ciomagul și cu un ciocan, când a vrut să toace”.
Se spunea că cine va fi bătut în această zi tot anul va fi ciuruit. În alte zone, însă, Ciurica îi apără pe cei slabi de bătaia celor puternici.
Ciurica era considerată o zi a femeilor, o zi în care au dreptul să-și bată bărbații, în care ele au superioritate asupra bărbaților, în care sunt stăpâne pe bărbații lor, le pot porunci și, în caz de nesupunere, chiar îi bat. ”Dacă femeia își bate bărbatul în această zi, tot anul îl va putea bate”, afirmau unele obiceiuri locale, culese de etonologii Ion Mușlea și Ovidiu Bârlea. În această zi, oamenii o cam șterg de-acasă, de teamă ca nu cumva nevasta să-i ia la trei păzește, din lucru de nimic.
O femeie povestea că, până a nu ține această sărbătoare, în toate zilele era bătută de bărbat. Îndată ce a început a o ține, nici ”cârc” nu mai zicea.
Poate cea mai cunoscută regulă printre femei era ca, în ziua de Ciurica Tanasia, femeile să ciuruie boabe de porumb prin curte și să-i ia de păr pe bărbați și să-i bată, ca să le meargă bine tot anul. În această zi, nu se dădea nimic din casă, aceasta fiind bine pentru sporul casei.
Al doilea Circov sau Cercurile Mărinei
Se suprapunea peste sărbătoarea creștină a Sfântului Sfințit Mucenic Antinoghen, cu cei 10 ucenici ai săi. Trăind pe vremea lui Dioclețian, păgânul împărat al Romei, Sfântul Antinoghen era episcop creștin, care, prin puterea credinței, întorcea pe mulți de la credința păgână, în satul Pidaton. Atunci, ighemonul a trimis îndată ostași să-l prindă. De satul acela fiind o mănăstire mică, Sfântul Antinoghen petrecea acolo, împreună cu zece ucenici ai săi.
Cercurile Mărinei era serbată mai ales în zonele unde agricultura reprezenta ocupația principală. Și, cum în toate provinciile românești, agricultura era baza traiului, aflăm această sărbătoare cam pe tot cuprinsul României.
Oamenii de altădată încercau, prin diferite mijloace magice, să oprească stihiile cerului, care, în această perioadă a verii, se manifestau mai ales sub forma grindinei nimicitoare asupra culturilor.
Tradiții și obiceiuri în a doua zi de Circovi
Circovii erau considerați ca păzitorii și îngrijitorii de hrană ai fiarelor sălbatice și, împreună cu Filipii, mai-mari peste fiarele sălbatice.
Odată, se povestesc chiar trei rânduri de Circovi: trei zile vara, trei toamna și trei iarna, după cum consemnează etnologul Adrian Fochi.
Printre străbunicii noștri, circula și o altă poveste legată de această zi. Se zicea că ”un popă, făcându-se mai breaz ca noi și ca să ne facă și pe noi să muncim în aceste sfinte sărbători ținute din moși-strămoși cu multă sfințenie, s-a dus în aceste zile de sărbătoare să strângă niște fân cosit de curând. Noi, nu, că sunt Circovii și-l lovește ceva, de rămânem fără de el. Preotul, nu, că are să-i ciricăie el! Și nici una, nici alta, se duce și se apucă de strâns fânul. Ce se întâmplă? Un trăsnet cade din cer senin, aprinde fânul și ne omoară pe bietul popă! Așa vor păți toți cari n-ascultă de noi, ăștia, bătrânii, și de «n-ai bătrân la casă trebuie să-l cumperi»”, după cum zicea un proverb bătrânesc. Această poveste frumoasă, culeasă de Th. Speranția, relevă vechimea și continuitatea unor obiceiuri pe teritoriul României.
Se spunea că pe acela care se păzește de a lucra în Circovi boalele nu-l strâng tare în cercuri.
A treia zi a Circovilor – Mărina Măcinica
Marina, a treia zi a Circovilor, era serbată cu strictețe, deoarece efectele încălcării zilei sfintei erau numeroase: ”Pe cine lovește în această zi, nu se mai scoală”, provoacă boli de lungă durată, lovituri, căzături. Poate incendia recoltele sau poate atrage lupii asupra turmelor. Este o zi bună pentru asigurarea remediilor magice.
Ca și în cazul Ciuricăi, credințe sau superstiții specifice – ”Această sărbătoare n-o spune popa, că-i moare preoteasa” – pot fi observate și în cazul acestei zile, când, de asemenea, activau confreriile feminine, probabil pe întreaga perioadă de trei zile – ”Sătenii nu știu în ce zi cade și țin trei zile, doar s-o nimeri una”.
Și această sărbătoare are un sâmbure de adevăr. Sfânta Mare Muceniță Marina, de 12 ani, ”a auzit de la un oarecare om al lui Dumnezeu cuvântul cel despre Iisus Hristos, Adevăratul Dumnezeu, cum s-a întrupat de la Duhul Sfânt în pântecele Prea Sfintei Fecioare și cum s-a născut dintr-însa, păzindu-i fecioria nestricată. Cum a făcut multe minuni și a pătimit de voie pentru mântuirea oamenilor, a murit, a înviat, s-a înălțat la cer și a gătit celor ce cred în El și-l iubesc viața fără de sfârșit, slava și împărăția cea veșnică. Sfânta mare muceniță Marina cea bună de înțelegere, auzind acestea, a crezut în Hristos. Ea dorea să-și verse sângele său pentru Hristos și cu el să se boteze, ca și cu o scăldătoare a botezului, precum a auzit că mulți din sfinții mucenici s-au botezat”.
Superstiții de Mărina Măcinica
Cine lucrează în această zi se face jumătate pește, jumătate om, spuneau bătrânii de altădată.
Mărina se ținea deoarece exista credința că pământul șade pe o coadă de pește și le era frică să nu dea peștele din coadă, să răstoarne pământul.
Marina se serbează și pentru că ea îi înspăimântă pe draci și îl apără pe om de ei. Marina și Catarina au fost două fete foarte frumoase. Diavolul a încercat să le ispitească, dar n-a reușit. El le-a închis într-o temniță, s-a prefăcut în șarpe ca să le sperie. Din șarpe, s-a făcut ied. Sfânta Marina nu s-a speriat, ci a prins iedul de barbă și, cu un ciocan, a început să-l bată, până a fugit. Mărina a prins pe dracul, ducându-se să toace la biserică, i-a luat ciocanele sau maiele și l-a bătut cu ele, până l-a lăsat aproape mort, umplându-l de sânge. Sf. Marina e zugrăvită după ușa de la biserică ținând pe dracul de corn, cu chip de capră și chinuindu-l, lovindu-l cu strășnicie. ”De lucrezi în această zi, te lovește Sfânta Marina, cum a chinuit și lovit pe demonul prins”, zicea o vorbă din bătrâni
Sursa: mesagerulneamt.ro
