Tocmai ce mi-am luat rămas bun de la un vechi prieten din copilărie a cărui soartă l-a făcut să-şi încerce norocul la muncă în străinătate – bagajele-s făcute, biletul cumpărat, iubita sărutată, nu mai rămâne decât să urce în avionul care o să-l ducă pentru jumătate de an departe de ţară. Nu vă închipuiţi că pleacă la mult mai bine, însă în ecuaţia tuturor lucrurilor luate laolaltă, răspunsu-i raţional: fugi!

El e un caz „fericit”, o să se întoarcă, însă timpul petrecut departe de familie, iubită, prieteni, timpul în care putea învăţa noi lucruri, n-o să i-l dea nimeni înapoi. I-a fost furat.

Şi ştim cu toţii că acesta nu este un caz singular. Români ca Andrei îşi iau zborul din ţară în fiecare zi spre destine mai blânde, unii se întorc după un timp, alţii doar în vacanţe, şi nu le poate reproşa nimeni acestor oameni de ce nu au stat să încerce să-şi găsească un rost aici, în România. Uităm pesemne cazurile în care aceştia chiar au încercat, au stat luni şi ani „supravieţuind” şi amânând inevitabilul zbor către un sistem care tratează corect şi care, pe baza competenţelor, recompensează pe măsura fiecăruia.

România în schimb, cocoşată după 45 de ani de comunism, şi vreo 26 (încă numărăm) de tranziţie, începe timid să se „scuture” de mentalităţile și de obiceiurile învechite, dar e încă foarte mult până departe. Oameni obişnuiţi, ca mine, ca tine, care citeşti aceste rânduri, au început deja să pună cap la cap imaginea de ansamblu: cauza exodului de oameni spre Vest este corupţia generalizată la nivel de ţară. Iar cu o şpagă toţi suntem datori, din păcate, încă. Lenea, lehamitea, atitudinea de neam prost, impostura şi incompetenţa, sunt de fapt apanajul unor oameni mediocri ca inteligenţă care au avut curajul să pună mâna şi să ia, într-un timp în care nu-i deranja nimeni.

Eşti tânăr, absolvent sau poate deja munceşti de ceva vreme, speri la o familie, la o locuinţă, la un trai decent, dar în drumul spre aspiraţiile tale te încovoaie un boss de periat, o şpagă ţintită bine, un număr de cozi inutile pentru acte. Ai de tras în această ţară de ţi se face rău. Vrei să-ţi laşi copiii la o gradiniţă, dar trebuie să îi înscrii încă înainte să se nască. Dacă te îmbolnăveşti, te costă de nu mai ştii pe unde scoţi cămaşa, şi nu ştii câţi kilometri are daţi „înapoi” maşina pe care o conduci. De-ar fi să enumăr problemele care-mi trec prin minte pe care le are România, m-ai citi până a doua zi.

Şi totuşi, cine le rezolvă? 

Au băgat la cap că schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Şi am început deja. Cu lucruri mici pe care oricine e dator să le facă. Fii corect şi plăteşte-ţi amenzile. Lasă-te de evaziune fiscală, cere şi dă bon. Nu da şi nu primi şpagă („mită” e un cuvânt prea blând), nu abuza de funcţie, şi mai ales, lucrează în folosul semenilor tăi, pentru că şi ei, ca şi tine vor o ţară ca afară. Sunt lucrurile mărunte, simple care fac din noi nişte oameni decenţi.

Răspuns: cine poate. Nu aştepta pasiv ca lucrurile să se schimbe de la sine. Deja ai competenţe care ţin de orice fel de schimbare, aşa că pune-te pe treabă. Indiferent dacă eşti poliţist la rutieră, profesor, medic, arhitect, consilier local, jandarm, indiferent ce meserie ai, tu ai competenţa să faci din ţara ta una mai bună pentru tine. Şi nu numai. O să faci asta pentru familia ta, pentru prietenii tăi, pentru toţi oamenii din jur cu care vrei, nu vrei, eşti conectat la nivel de istorie, cultură, limbă, teritoriu, lideri. Dă menire muncii pe care o prestezi, pentru că nici nu ştii câtă nevoie ai.

Şi în lupta asta nu eşti singur. Tineri, maturi, bătrâni, tăcuți, dar cu speranță în suflet, oameni corecţi din toate colţurile ţării au înţeles cum stă treaba şi cu bunul simţ, şi cu şpaga, cu abuzurile. Au băgat la cap că schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Şi am început deja. Cu lucruri mici pe care oricine e dator să le facă. Fii corect şi plăteşte-ţi amenzile. Lasă-te de evaziune fiscală, cere şi dă bon. Nu da şi nu primi şpagă, nu abuza de funcţie şi, mai ales, lucrează în folosul semenilor tăi, pentru că şi ei, ca şi tine, vor o ţară ca afară. Sunt lucrurile mărunte, simple care fac din noi nişte oameni decenţi.

Iar cei care pot şi mai mult de atât… îndrăzniți! Oameni apţi care pot lua taurul de coarne, care pot intra în „sistem”, oricare ar fi acesta (educaţie, sănătate, administraţie publică etc.) să-l schimbe din interior, să o facă. Cine să-i dea la o parte pe impostori, plagiatori, căpuşe, incompetenţi, cine să reorganizeze, să eficientizeze, să transparentizeze sistemul? Să ne amintim: pentru ca răul să triumfe e nevoie de indiferența oamenilor buni. Ieșiți din indiferență!

Asta poate fi crucea tinerilor competenţi, apţi de muncă asiduă şi avizi de schimbare, patrioţi, realişti şi idealişti deopotrivă, dacă e dorinţă. Şi e păcat să nu fie. Iar atunci poate, după câteva zeci de ani, când aceştia vor fi în vârstă, vor putea privi de pe prispele lor către o ţară educată, avansată şi care îşi tratează corect cetăţenii. Şi, la rândul lor, cetăţenii îşi vor zice ca pentru sine, despre fiecare, întocmai ca în „Popa Tanda” lui Slavici, „Ţine-l, Doamne, la mulţi ani, că este omul lui Dumnezeu.”

Articol de Cosmin Constandache