Cum îşi tratau strămoșii noștri – dacii – nevestele?

Conform mărturiilor lăsate de autorii antici, geto-daci erau poligami. Se precizează că aveau până la 30 de soții, pe care le cumpărau de la familiile lor.

Poligamia traco-geto-dacilor este o temă puţin comentată de istoricii români contemporani. Subiectul a fost evocat în mai multe izvoare scrise care au pus în evidenţă cunoştinţele istoricilor antici despre spaţiul tracic.

Conform mărturiilor lăsate de autorii antici, geto-daci erau poligami. Se precizează că aveau până la 30 de soții, pe care le cumpărau de la familiile lor. Accestea aveau un statut inferior în cadrul familiei. Istoricii spun că exista o diferență între nobili și oamenii de rând din punct de vedere al numărului nevestelor.

Fiindcă pe atunci încă nu se inventase scrierea, implicit, nu au lăsat nici informații scrise privind viața lor, tot ceea ce se știe despre geto-daci se datorează în principal autorilor antici, dar și descoperirilor arheologice. Bunăoară, de la acești autori antici, mulți contemporani cu triburile geto-dace la care făceau referire, spun că strămoșii noștri erau poligami.

Aceștia aveau, așadar, mai multe soții, pe care le foloseau, spun aceiași autori antici, pentru a face câți mai mulți copii, de preferință băieți, existând credință că în acest fel cresc șansele dăinuirii în timp a neamului. Totodată, istoricii și geografii care au cunoscut triburile dace vorbesc despre o societate dominate de bărbat, femeia în familie jucând un rol secundar, aproape de servitor.

Unii daci reușeau să aibă chiar și 30 de soții

Încă in secolul al IV-lea Î.Hr., susțin istoricii, dacii erau poligami. Nu existau soții secundare sau principale, cum au fost întâlnite la alte culture sau civilizații antice, precum cea egipteană.

Toate aveau aceleași drepturi și erau privite în mod egal. Unul dintre primii scriitori antici care au descries viața de cuplu a tracilor în general, inclusive a geto-dacilor, a fost Heraclit din Pont, care a trăit în secolul al IV-lea.

”Fiecare se căsătorește cu trei sau patru femei. Sunt unii care au treizeci de soții. Au legături trupești cu numeroase femei și se unesc cu ele pe rând”, arată Heraclit  în scrierile sale. Referindu-se strict la geți, există o altă mărturie a unui autor de comedii grec, Menandru, care a trăit în aproximativ aceeași perioadă și care spune că i-a cunoscut pe geți. Acesta pune în gura unui personaj dintr-o piesă de teatru, următoarele  constatări despre geți:

“Așa cuntem noi, tracii toți, mai ales geții. Mă mândresc că mă trag din neamul acestora din urmă – nu suntem din cale afară de cumpătați. Niciunul dintre noi nu ia o singură femeie, ci zece, unsprezece sau douăsprezece și unii chiar mai multe.Când se întâmplă să moară cineva care n-a avut decât patru sau cinci neveste, oamenii din partea locului spun – Bietul de el n-a fost însurat, n-a cunoscut iubirea. -”, scrie Menandru în piesa sa.

Aceste aspecte sunt confirmate și de istoricii latini. Eustatiu preciza că tracii își luau mai multe femei, pentru a fi siguri că au mulți copii și că este asigurată continuitatea familiei – La traci era obiceiul să aibă multe femei, în așa fel încât de la mai multe femei să aibă mulți copii. Obiceiul acesta se spune că își trage obârșia de la regele Doloncos, care a avut mulți copii de la multe femei.

Femeile – asemănate cu sclavii

Despre felul cum își găseau tracii în general și geto-dacii, în special, soții ne vorbesc tot autorii antici, care susțin că, în lumea tracică, existau adevărate târguri de neveste. Istoricul latin Pomponius Mela explică modul în care se petrecea o astfel de tranzacție în lumea tracică – Fetele de măritat nu sunt date bărbaților de către părinți, ci în mod public sunt cumpărate pentru a fi luate în căsătorie sau vândute.

Târgul se face într-un fel sau altul, după cât sunt de frumoase și de cinstite. Cele cinstite și frumoase au un preț bun. – precizează geograful latin în „Descrierea pământului. “

Heraclit din Pont spune însă că fata nu era scoasă la mezat, ci cumpărată direct de la părinți de către soț. Acesta mărturisește că există și o tradiție prin care femeia nemulțumită de bărbat se poate întoarce acasă cu tot cu zestrea. Istoricii cred că este vorba în aceste cazuri de variații regionale și între tradițiile diferitelor triburi tracice de la nord și sud de Dunăre. După căsătorie, femeia era parte integrantă a familiei. Avea însă un rang inferior, spun autorii antici, dormea pe jos și făcea treburile cele mai grele în gospodărie.

“Femeia spală și servește pe bărbatul cu care a trăit. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pământ”, precizează Heraclit din Pont. Despre condiția grea a femeii în lumea tracă vorbește și Trogus Pompeius, dar și poetul Ovidius, care i-a cunoscut bine pe geți în timpul refugiului său.

“Despre condiția socială a femeii ne vorbește și marele filosof Platon, care, referindu-se la traci, ne spune că ei, ca și multe alte neamuri, – pun femeile să lucreze pământul, să pască vacile și oile și să slujească fără a se deosebi întru nimic de sclavi-”, precizează și arheologul Ion Horațiu Crișan în lucrarea “Spiritualitatea la geto-daci”. Cu toate acestea, există păreri care afirmă că la triburile nordice ale dacilor femeia, asemenea triburilor germanice, se bucura de un respect aparte, fiind asimilată zeiței-mamă.

Haremul era apanajul nobililor

În opinia istoricilor, poligamia a fost atestată la daci și prin descoperiri arheologice. Sacrificiiritualice, prin care soția sau soțiile preferate erau arse odată cu soțul defunct. Specialiștii fac totuși deosebirea, spunând că poligamia era caracteristică doar nobililor daci, oamenii de rând fiind monogami.

“În cee ace privește poligamia tracilor, Herodot sau Pomponius Mela vorbesc despre obiceiurile de înmormântare care sunt confirmate arheologic și la geto-daci, numai că nu este vorba de întreaga colectivitate, ci de vârfurile ei. Aceeași ste situația și cu privire la poligamie. Regii și vârfurile aristocratice vor fi avut mai multe soții, obicei întâlnit și la alte popoare.

Masa geto-dacilor a practicat monogamia dintotdeauna. Din textul lui Horațiu rezultă că, la ei, familia era patriarhală, parilineră și monogamă, iar descendenții erau tratați unilateral prin tata.”, spune Horațiu Crișan. În cazul nobilimii, dovezile privind poligamia abundă.

Acesi tarabostes daci căutau mai multe soții pentru a-și asigura continuitatea și dăinuirea, lucruri mult mai importante decât pentru oamenii de rând. Se vorbește despre Dromihete, celebrul rege get care l-a învins pe Lysimah, puternicul rege al Macedoniei. Pausanias spune că Dromihete a luat-o pe fiica lui Lysimah de nevastă, pentru a consfinți pacea.

Arheologul Horațiu Crișan spune că cel mai probabil Dromihete mai avea și alte soții. Același lucru se poate spune și despre căpetenie, Cotiso, căruia Augustus, împăratul Romei, îi oferă drept nevastă propria fiică. Aceasta s-ar fi alăturat celorlalte neveste ale lui Cotiso.

Totodată, istoricii susțin că, de fapt, trecerea la monogamie a majorității geto-dacilor ar fi avut loc după o convertire religioasă și morală în perioada lui Burebista, orchestrate de marele preot Deceneu, cel care ar fi ordonat de altfel și arderea viilor, fiind un arhiereu dac care nu suporta nicidecum viciile.

“Este foarte probabil ca poligamia să fi fost abandonată fără să putem preciza când anume. Poate printre reformele pe multiplele planuri initiate și realizate de marele rege Burebista să se fi înscris și interzicerea vechii practice a poligamiei.”, scria Crișan. În legătură cu căsătoria propriu-zisă și ritualurile aferente la geto-daci, nu se cunoaște absolut nimic.

Report

Articol publicat de Identitatea Românească

Ține aprinsă flacăra identității românești în lume!

Ce părere ai despre această postare?

27 points
Upvote Downvote