La câţiva ani după revoluţie, în 1995, Willy şi Lavinia Schuster îşi luau cei doi copii – un băiat de nici patru ani şi o fetiţă de doar un an – şi plecau în Germania, asemenea sutelor de mii de saşi şi şvabi porniţi în exod din România imediat după căderea comunismului.

După trei ani erau însă „înapoi acasă”, lecuiţi de ce înseamnă viaţa într-o ţară a Uniunii Europene.

În 1998, s-au stabilit la Moşna, veche aşezare săsească din apropierea Mediaşului şi locul de baştină al părinţilor Laviniei, unde ochiseră o casă cu vreo 2 hectare şi jumătate de curte şi grădină, pe care au dat 21.000 de mărci germane. Au refăcut-o, au ridicat o şură, un grajd şi un hambar, şi-au cumpărat două vaci şi un cal şi s-au început să facă agricultură.

În Germania, Willy Schuster – care vorbeşte fluent română, maghiară, germană şi engleză – şi-a continuat slujba pe care o avusese în ţară, unde a lucrat ca translator pentru diverse ONG-uri străine ce desfăşurau programe de asistenţă socială.

Willy a descoperit agricultura bio când o organizaţie din Elveţia a lansat un program de ajutorare a câtorva zeci de ţărani şi mici meseriaşi români pentru a-şi pune pe picioare propriile afaceri. În fiecare an, din 1994 până în 2000, a petrecut cel puţin trei luni în Elveţia, ca translator pentru ţăranii români veniţi să se instruiască în fermele ecologice elveţiene.

Din ’97 i s-a alăturat şi Lavinia, tot ca translator, dar la cursurile unei „şcoli de ţărănci de munte”, unde nevestele viitorilor fermieri români învăţau cum să utilizeze cât mai eficient resursele unei gospodării eco. „Şi uite-aşa am prins drag de agricultura bio, despre care până atunci nu ştiusem mai nimic. Şi ne-am hotărât să ne facem şi noi o fermă ecologică”, îşi aminteşte Willy Schuster.

„De fapt, nu o fermă, doar o gospodărie ţărănească ecologică, de subzistenţă, aşa cum aveau pe vremuri bunicii şi străbunicii noştri, din care noi zicem că se poate trăi bine, dacă nu ai pretenţii foarte mari, mai ales în privinţa câştigului financiar”, îl corectează soţia sa Lavinia.

Fuga de UE

De ce nu şi-au făcut gospodăria în Germania? „Simplu. În primul rând că e foarte greu, aproape imposibil dacă n-ai o căruţă de bani. Apoi, în România eşti mult mai liber, nu-ţi cheamă vecinii poliţia şi pompierii dacă te-apuci seara să faci un grătar în curte, cu prietenii. Dar în primul rând am vrut să fugim de UE, care vine cu tot felul de restrişti pe capul omului, e de-a dreptul malefică. Dar nu ne gândeam că o să ne ajungă din urmă aşa de repede şi în România!”, explică Willy.

„În 2007, pe 1 ianuarie, când toată lumea din România nu vorbea decât despre cât de bine o să ne meargă în UE, eu şi soţia eram foarte trişti, am plâns de parcă ne murise mama. Nu ne-am bucurat deloc că România intrase în UE, pentru că ştiam ce ne aşteaptă. De fapt, nu noi am aderat la UE, ei ne-au înghiţit, e fals să zici aderarea României la UE, corect e înghiţirea României de către UE, cucerirea României de către UE. Acum şi-au dat seama şi românii că s-au bucurat degeaba atunci, că au fost nişte proşti când au primit aşa, cu braţele deschise, tot ce ne-a adus UE asta”, spune bărbatul. După care conchide, pe acelaşi ton: „De ce credeţi că nu intră în UE Elveţia sau Norvegia, v-aţi întrebat vreodată? Vă spun eu: pentru că şi elveţienii, şi norvegienii vor să fie ei stăpâni în ţara lor, nu să le spună alţii ce au voie să facă şi ce nu şi cum să trăiască la ei acasă!”

„Ecologic de la A la Z”

La numai un an de la întoarcerea în România, gospodăria soţilor Schuster primea şi certificarea „eco”, sub denumirea „Bio Moşna”, devenită repede un veritabil brand în lumea producătorilor şi consumatorilor de produse ecologice.

„Totul ecologic, de la A la Z, fără nici un fel de îngrăşăminte sau substanţe chimice. Chiar şi pentru apă avem un sistem special de filtrare şi purificare, cu un amestec de bacterii aerobe şi anaerobe, o tehnologie germană tot mai răspândită în Europa, pe care o folosim şi la grăbirea transformării gunoiului de grajd în îngrăşământ”, spune Willy.

Apoi, încet, încet, gospodăria s-a mărit, iar producţia s-a diversificat: acum au 20 de hectare de teren: pe aproape jumătate de hectar cultivă toate legumele necesare consumului propriu, pe o altă jumătate de hectar este plantaţia de trandafiri, iar alte câteva hectare sunt cultivate cu porumb, grâu, cartofi şi plante furajere pentru animale – cinci vaci de lapte, care dau în medie cam 4500 de litri de lapte pe an, şase juninci, un tăuraş, doi cai şi doi porci. Restul e păşune, pe care se mai află şi câteva zeci de nuci, meri şi pruni.

Toate aceste resurse asigură cam 80% din necesarul de consum alimentar (lapte, şi produse lactate, legume, fructe, carne, făină, mălai etc.) nu doar al familiei Schuster – care are încă trei membri- ci şi al celor aproape o mie de voluntari WWOOF, practicanţi şi turişti pe care îi au oaspeţi în fiecare an, din aprilie până în octombrie.

Asta fără a mai pune la socoteală cele câteva sute de clienţi fideli ai produselor marca „Bio Moşna” – dulceaţa de trandafiri, dulceaţa de lapte şi aproape 20 de sortimente de produse lactate, de la iaurt, smântână şi urdă proaspete până la brânzeturi maturate, cu plante aromate sau fără, după gust. Reţetele sunt „tradiţionale toate, cum am învăţat de la bunici”, atât pentru brânzeturi, cât şi pentru dulceaţa de trandafiri, singura noutate fiind dulceaţa de lapte, preparată după o reţetă „de la mama ei din Argentina” primită anul trecut de Lavinia Schuster de la o voluntară din Franţa.

Activism eco. Casa cu 1.000 de oaspeţi anual

Pe lângă munca zilnică din gospodărie – începută dimineaţa la ora 5 şi terminată aproape de miezul nopţii – soţii Schuster îşi găsesc vreme si pentru „slujba” de activişti eco, în calitate de membri sau colaboratori ai mai multor organizaţii de profil din ţară şi străinătate. Cea care i-a făcut cunoscuţi pe plan internaţional este WWOOF – World Wide Opportunities on Organic Farms, o reţea mondială de voluntari în fermele ecologice, cu filiale în aproape o sută de ţări de pe toate continentele. Înfiinţată anul trecut de Willy şi Lavinia – după ce aceştia activaseră, din 2004, ca membri ai WWOOF Austria – filiala din România numără la ora actuală aproape 30 de gospodării certificate eco din întreaga ţară.

În fiecare an, din primăvară până-n toamnă, familia Schuster primeşte cel puţin 3-4 voluntari – ba de multe ori chiar şi 5-6 – veniţi pentru stagii de schimb de experienţă sau de învăţare, ce durează între 6 săptămâni şi 3 luni.

„Le oferim casă şi masă gratis, iar în schimb ei lucrează alături de noi la toate muncile din gospodărie, ăsta e sistemul. Devin repede adevăraţi membri ai familiei. Acum avem un englez, Tom, care e deja fermier, şi doi tineri francezi, Laurie şi Bretrand, care vor să se facă ţărani. Tom se minunează tot timpul cum de noi putem trăi bine doar cu cinci vaci de lapte, în timp ce familia lui din Anglia, care are o fermă de 220 de vaci, abia dacă-şi poate duce zilele”. Alături de voluntari, soţii Schuster mai găzduiesc şi hrănesc adesea, tot gratis, şi practicanţi – elevi sau studenţi de la câteva licee agricole şi facultăţi de agricultură din Franţa şi Germania, cu care au înţelegeri de colaborare. Iar ca „tabloul” să fie complet, de cel puţin trei ori pe săptămână le mai trec pragul şi turişti – înscrişi din vreme pentru un prânz ori o cină cu bucate cum doar Lavinia ştie să prepare, toate doar din produsele bio ale gospodăriei – ceea ce urcă la aproape o mie numărul oaspeţilor de peste an ai „Bio Moşna”.

Pe lângă calitatea de „WWOOFer” şi cea de „consultant acreditat” în domeniul agriculturii bio, Willy Schuster este şi unul dintre cei mai activi membri din România ai organizaţiei Via Campesina, „un fel de sindicat mondial al micii agriculturi ţărăneşti”, fiind totodată şi singurul român membru al Comitetului pentru Siguranţa Alimentelor din cadrul FAO, „ca reprezentant al societăţii civile din Europa de Est”.

„Nu banii sunt cel mai important lucru în viaţă!”

La „firma” pe care o au, mulţi prieteni şi cunoscuţi îi îmboldesc mereu să-şi mărească şi să-şi transforme „Bio Moşna” într-o afacere de produs bani, cât mai mulţi bani. „Sigur, nu ne-ar strica să câştigăm ceva mai mult, avem de plătit tot felul de dări, iar copiii cresc şi ei, trebuie să facem faţă la cerinţe tot mai multe. Dar dacă ne-am mări gospodăria ca s-o exploatăm doar pentru bani, sigur am pierde mult la calitate, în primul rând, şi n-am mai fi noi. Aşa că nu ne interesează, suntem mulţumiţi cu traiul pe care îl avem, nu banii sunt cel mai important lucru în viaţă. Important e că suntem sănătoşi, şi noi, şi copiii, că ne simţim liberi şi că trăim aşa cum ne dorim la noi acasă, împreună cu toţi cei care ne trec pragul!”