Laurențiu Barbu
Exodul românilor a început masiv în urmă cu vreo 10 ani, mai înainte plecau doar cei mai temerari, mai hotărâţi sau mai disperaţi. Închiderea a peste 2000 de fabrici, căderea în ruină a agriculturii, faptul că multinaţionalele pentru care România era un paradis imediat după revoluţie au început să descopere ţări mult mai “paradisiace”, unde ar fi putut lucra cu preţuri mai mici decât la noi, şmecheria, parvenitismul şi lipsa de speranţă a împins milioane de români în afara graniţelor.
De ce-au plecat? De ce n-au rezistat, aşa, în sărăcie, fără muncă şi fără bani?
“- De aia!” ar spune Moromete.
Păi cum să creşti copii doar cu supă de cartofi, le mai trebuie şi-ncălţăminte şi caiete şi câte şi mai câte. Şi-apoi, după nişte ani buni de uitat cu ochi speriaţi la sticla de ulei, să vezi dacă se termină înainte de salariu, după ce refuzi copilului fructe şi mici jucării, după ce te uiţi cu jind la vitrina librăriilor… ţi se acreşte. Nu mai poţi!
Lupta zilnică devine înfiorătoare, simţi cum laşi bucăţi din tine de câte ori te umileşti, te împrumuţi, te străduieşti să găseşti soluţii nu pentru a-ţi cumpăra ceva de lux, ci pentru traiul zilnic.
Se pleacă pentru o viaţă mai liniştită, pentru a ne creşte copiii, pentru a-i ajuta ca măcar ei să trăiască mai bine, se pleacă pentru un vis sau pentru un pic de altfel.
Nici în afara ţării nu-i roz, dar scapi de chinul ăla zilnic al socotelilor multe şi mărunte. Chin şi muncă, da, dar măcar la sfârşitul zilei nu te mai simţi atât de presat de lipsuri.
Şi dacă tot am plecat de rău, de ce ne-ntoarcem?
De ce fiecare dintre noi visează la asta şi plănuieşte marea întoarcere, amânând, ce-i drept, pe mai târziu?
În timp ce trebăluiam, într-o zi mi-am aruncat ochii spre televizorul deschis pe-un program oarecare şi-am înţepenit!Era un documentar, n-auzeam ce spune, vedeam doar nişte frunze, nişte iarbă, un pic de cer şi-un fir de apă. Imaginile se foiau de colo colo iar eu rămâneam înţepenită, aproape în transă m-am apropiat de ecran şi-am aşteptat să vorbească reporterul.
Era România, un documentar despre Delta Dunării.
Acum, spuneţi-mi şi mie, cum e posibil să-ţi recunoşti ţara doar privind nişte frunze şi câteva fire de iarbă?
Pentru că face parte din noi, e matricea noastră genetică, e ca şi-n momentele când îţi recunoşti copilul de la distanţă, chiar fără să-l vezi bine, doar intuieşti.
De ce plecăm se ştie!
De ce ne-ntoarcem nu se ştie, dar se intuieşte că are legătură cu gusturi, cu arome, cu frunze şi cu fire de iarbă, cu aerul pe care-l respiri şi liniştita cafea băută în dimineţile de duminică alături de cei dragi.
Articol scris de Liliana Angheluță
Sursa: http://aquiahora.ro/de-ce-plecam-de-ce-ne-ntoarcem/
…demult simt asta,si de mult am stiut ca o sa ma intorc acolo unde am crescut si am copilarit….citeam in articol ceva despre Delta Dunarii….e adevarat,nu stiu daca toti simt asta,si vreau sa va mai spun ca este primul lucru care o sa il fac la intoarcerea ACASA . ! Am sa merg acolo ,in Delta Dunarii, a NOASTRA….si am sa uit de tot si de toti pentru cateva zile….pentru ca acolo m-am simtit mereu ACASA….si peste tot in Romania,ma simt ACASA….acolo m.am nascut si sunt MANDRU de asta !
Statistic vorbind, cati romani s-au intors din cei plecati? Pana acum nu se stie exact nici numarul celor plecati, despre cei intorsi ce sa mai vorbim. „Gusturi, arome, …etc, dupa scurt timp te obisnuiesti cu altele pe care le consideri foarte repede mai sanatoase, mai prietenoase. Restul sunt romantisme – nu merita sa te intorci fiindca risti sa mori cu zile prin spitale, sa ti se dea medicamente care n-au decat praf de creta, sa te scarbesti zi de zi de meschinaria si aroganta politicienilor, de rautatea oamenilor frustati si macinati de grijile si traiul de pe o zi pe alta; Da, de asta poti sa intepenesti.
http://theogusat.blogspot.ro/2016/03/anglia-care-nu-ne-ncanta.html
sa plece toti evreii si masonii din Romania, nu romanii, noi aici suntem acasa !
Eu m-am întors de nici 2 ani după aprox 15 ani in germania. E frumos în Romania, sunt fericit aici. Mai am câțiva prieteni care și ei s-au repatriat. Nu e ușor in Ro, dar e mai frumos! E mai frumos să vorbești limba ta, e mai frumos să fii printre ai tăi.
am plecat dar uratii astia cu cravata au uitat ca intro zii venim acasa.. ce incearca ei sa distruga familii religie , au pus raracutii botu in cui , au intalnit nationalitatea gresita ,8 ani in germania vb germana cum vorbesc cu voi oameni dar totusi sunt Roman si nu o sa imi para rau nici o secunda,.. dar sobolanii astia distrugatori si angajatori de sclavi nu sunt pe inima mea.. la mine in Ardeal ..primeau bonus o bata in cap asa sa simta dragostea de cetatean…sau daca nu cetatean direct unul platitor de taxe…Gratuit
Eu ma voi intoarce in ROMANIA dupa 16 ani de munca in ITALIA ,sunt constiienta ca va fi o perioada dificila dar mai bine acum decit mai tirziu cind MIRIFICUL OCCIDENTAL incepe sa isi puna ampretele asupra noastra ,acum facind un bilant al anilor pertecuti departe de casa pot spune cu regret ,,,am pierdut mult ,,,
Heeei ! Ne intoarcem si la alte ….chestii ; la mamaliga cu brinza , la casa parinteasca , la mormintul bunilor si strabunilor, la prietenii din copilarie care nu au avut putera de a lasa toate astea pentru un trai mai bun , la aleea pe care ne-am sarutat prima data , la biserica unde am fost botezati si multi cununati , la oala cu sarmale a bunicii , la ciresii din care furam cind eram mici , la balta in care ma scaldam , la terenul de turca si miuta , la sura cu fin proaspat cosit ,la….ooo Doamne cite motive ar mai fi de adaugat ! Doamne ocroteste-i pe romani !