Mii de ani s-au scurs de când colindele au fost cântate pentru prima oarã în Europa. Originea lor era pãgânã, iar semnificaţiile de atunci nu aveau nicio legãturã cu nuanţele de astãzi. Oamenii le cântau în perioada serbãrilor Solstiţiului de Iarnã, celebrate prin dansuri în jurul focului şi monumentelor de piatrã.

Cel mai frecvent, colindele aveau un scop ritualic. Ca peste tot în Europa, şi pe teritoriul ţării noastre, colindele erau socotite urări pentru belşug şi fertili­tate, urări rostite la începutul noului an agricol sau la finalul acestuia.

Colindele erau cântate şi pentru alun­garea spiritelor rele, dar şi pentru invo­carea sufletelor celor decedaţi.  În acest sens, ele moştenesc funcţiunea sărbăto­rilor păgâne ale Saturnaliilor, Calen­de­lor lui Ianuarie şi a Dies Natalia Solis In­victi. Peste timp, din semnificaţia iniţială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri şi urări.

Colindele diferă în funcţie de desti­natar (fată, băiat, tineri însurăţei sau logodiţi), locul unde prind glas (la intrarea şi la plecarea din casă, de fereastră) sau moment (de doliu, de zori).

Urarea rămâne funcţia de bază, însă din aceasta derivă comunicarea, iniţie­rea, întărirea coeziunii grupului social, protecţia, normarea, manifestarea sa­crului şi experimentarea acestuia.

Peste unele colinde s-a suprapus şi elementul creştin, care apare mai ales la refren, însă acest fapt s-a petrecut abia în Evul Mediu, sub influenţa Bise­ricii. Acestea conţin scene apocrife, suprapuse peste elemente mai vechi.

 

Când încep să răsune colindele?

Colindatul începe în Ajunul Crăciu­nului, mai exact în Ajunul Sfântului Nico­lae, cu cântecele de stea, pre-vestitoare (“Steaua sus răsare”). În unele zone, în Suceava mai ales, dimineaţa, copiii por­nesc la colindat înainte să se lumineze pentru că Naşterea Domnului s-a petre­cut în taina nopţii, în prezenţa anima­lelor, a stelelor, a păstorilor şi îngerilor.

În alte părţi, copiii merg la colindat seara. Există multe sate în care, dimi­neaţa, copiii mici vestesc naşterea lui Iisus, iar seara, misiunea este preluată de flăcăi de 17-18 ani sau de adulţi. În Gorj, sunt sate unde, seara, se adună colindătorii indiferent de vârstă, şi toţi pornesc la colindat ca un singur grup.

În Ardeal, colindul începe după Sfânta Liturghie din prima zi de Crăciun şi se desfăşoară pe parcursul celor trei zile de sărbătoare.

Se colindă la poartă, în curte sau la fereastră. Prin unele locuri este primit în casă să colinde oricine ar veni. Copiii din Sălaj şi Hunedoara colindă la fereas­tră, iar tinerii şi perechile căsătorite în casă. În Liteni, Suceava, se colindă la fereastră, iar identitatea colindătorilor este dezvăluită abia după terminarea colindului.

Ca răsplată pentru vestirea Naşterii, colindătorii primesc diferite daruri, numite şi colindeţe: colaci, mere, nuci, turtă dulce şi bani.

În Lisa, Braşov, feciorilor şi bătrânilor li se oferă câte un colac mai mare, iar copiilor un colac mai mic, toate făcute în casă. Colacul mare se numea covrig. În special la casele cu fete de măritat, se făceau colaci mari şi mai frumoşi. Fe­ciorii şi bătrânii vindeau colacii, feciorii în ziua de Crăciun, bătrânii a doua zi. Potrivit tradiţiei, se alegea o anumită casă, unde se licitau colacii. Cu banii strânşi, feciorii plăteau lăutarii pentru seara de Anul Nou, când era bal. Bătrânii dădeau banii strânşi bisericii.

Cântece tradiţionale, cu iz folcloric, colindele sunt urări epico-lirice, legate de obiceiul precreştin al datinei colin­datului. În funcţie de regiuni şi gra­iuri, colindele aveau versiuni diferite şi erau cântate în preajma Sfintelor Săr­bă­tori ale Crăciunului.

Mult mai aproape de zilele noastre, colinda a dobândit caracterul aşa-nu­mitelor “cântece de stea”, obişnuite de Crăciun şi Bobotează, vizând în firul lor narativ Viflaimul, Irozii şi subiectele creştine.

“În România, precum şi în alte ţări de rit creştin răsăritean, unde închinarea magilor e sărbătorită deodată cu Cră­ciu­nul, umblatul cu steaua are loc în seara de Crăciun, pe când în ţările cu rituri apusene, unde închinarea magilor e sărbătorită de Bobotează, se umblă cu steaua în ajunul acestei sărbători.

Cel mai vechi cântec creştin de Cră­ciun  este “Jesus refulsit omnium”, com­pus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. De asemenea, colin­dele “O vino azi, Emanuel”, scris în secolul al XII-lea şi “Cântecul Mariei”, cântat mai ales în bisericile catolice şi conceput în Evul Mediu cu versuri extra­se direct din Evanghelia după Luca, sunt două dintre cele mai vechi cântece christice”, scrie descopera.ro.

În tradiţia religioasă, colindele au fost introduse de Sfântul Francisc de Assisi care le-a utilizat în piese de teatru cu caracter religios.

La noi în ţară, colindatul e un obicei păstrat mai ales în spaţiul rural unde cete de feciori şi fete, de vârste diferite, îmbrăcaţi în straie populare, se adună şi pleacă să vestească Naşterea Domnului Iisus Hristos. Colindătorii sunt conduşi de un jude, care adună răsplata de la gospodari pentru colindat. Colindele se cântă în special de Crăciun, dar sunt câteva care se fac auzite şi de Bobo­tează.

“Emilia Comişel şi Ovidiu Bîrlea au identificat trei mari categorii de colinde. Colindatul celor mici, în care copiii sunt cei care se adună şi pleacă pe la casele vecinilor. Ei merg în Ajun de Crăciun, în Ajun de Anul Nou şi in prima zi a Anului Nou cu Sorcova. A doua categorie este colindatul cu mască, mai exact mersul cu capra şi cu ursul, practicat mai ales de către adulţi şi care este însoţit de strigări specifice.Ultima categorie este colindatul propriu-zis, format din cetele flăcăilor şi fetelor, bine organizate şi care urmăresc de obicei să continue tra­diţia colindelor”, scrie clickpentru­femei.ro.

Colinda la români este o tradiţie stră­veche, întrupată în vatra vechii Dacii. O dată exactă de apariţie a acestui obicei nu poate fi precizată, însă conţinutul poetic şi literar al colindelor arată că vin din vremurile de început ale istoriei creş­tine. Unele chiar dinaintea formării poporului român, adică din secolul I, din vremea în care Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Apos­tolul neamului românesc, propovăduia Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos pe teritoriul Dobrogei.

Citește mai mult: http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/de-unde-vin-colindele-din-zorii-intruparii-vechii-dacii-131407.html

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!